Raluca partea a 3-a- Un nou Yolo-început

Ai regrete?

Legate de..

Dacă ai în general regrete…

Am regrete, dar într-un fel mă gândesc că acele clipe m-au ajutat să ajung unde sunt acum, dar cred că ar fi momente pe care aş încerca să le schimb…

Dacă ar veni Raluca din anul 1 de facultate alături de noi…

🙂

 Cum arăta şi ce i-ai spune?

Cred că era foarte incântată unde este, foarte visătoare, cred ca i-aş zice să lucreze mai mult la coreeană şi să nu se ia după alte persoane, în anul 1 cam toată lumea era: “ Îmi place muzica coreeană, artista asta, artistul ăsta!” Iar eu nu mai eram în acea zonă, am încercat să pretind că-mi plac anumite trupe tocmai ca să mă simt că aparţin unei găşti…

Ai modele pe care le urmezi în viaţă?

Sunt diferite persoane care au ajuns să-şi realizeze visul şi e de admirat, înseamnă că nu numai ele pot să facă asta şi eu pot să fac, din punctul ăsta pot să le admir dar nu am un idol..

Tu atribui fericirea succesului?

Nu!

De ce?

Nu ar trebui să fim fericiţi doar când reuşim să facem ceva, până la urmă şi un esec cred că este un pas înainte…

Un şut în fund 🙂

Da, dacă am avea numai succes ce am face?!

Cum ai defini tu fericirea?

E foarte greu de exprimat ce e fericirea…

Cum se spune la fericire în coreeană?

행복-Haengbog, eu sunt fericit- 나는 행복하다!-Naneun haengboghada! Cred că fericirea stă şi în lucrurile mici din jurul nostru şi când vezi oamenii ăştia jucând trivia e un lucru care te-ar putea face fericit!

14716241_915399578561442_6714182605317053698_n

Crezi că există o vârstă la care nu-ţi mai permiţi să te joci? Ţie ţi-ar mai veni să te joci la vârsta ta?

Cred că noi toţi ne jucăm în felul nostru, tot timpul trebuie să avem inocenţa copiilor, uneori încă mă simt foarte mică, în mintea mea mă compar cu un copil de 14 ani, nu am rămas la vârsta aia, dar totuşi uneori mă comport copilăreşte!

Vorbeai de muzică, ai anumite preferinţe în materie de muzică? Pentru starea pe care o ai acum, ai alege un anumit gen sau un anumit artist?

Ar fi o melodie în coreeană foarte veche, care te incurajează, să nu te dai bătut şi că dacă ai tăria de a crea, lucruri bune vor veni!

Şi cum se cheamă?

Stai că-ţi zic, cred că ar trebui să o am…송대관 – 해뜰날- Song Tae-Gwan- Moartea

Din punctul meu de vedere întrebările şi-au atins ţelul… uite ar fi mai fi o curiozitate totuşi, care sunt ambiţiile pe viitorul apropiat, visul de care eşti cel mai apropiată să-l îndeplineşti?

Momentan îmi caut un job, cred că asta e într-un fel şi o piedică ca să ajung mai departe şi întoarcerea în Coreea e doar la căţiva paşi, depinde de mine dacă vreau să acţionez!

Eu deobicei las şansa interlocutorului să întoarcă moneda şi să-mi adreseze ei sugestii, reclamaţii, întrebări…

Oh, aş avea multe întrebări!

Te rog!

De exemplu, ce înseamnă fericirea pentru tine?

E citatul clasic din Chirilă” Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa”!

Crezi că fericirea nu se atinge niciodată?

Nu, daca aş atinge-o aş fi plictisit şi imediat ar dispărea, it’s all about the journey is not about the destination!

Cine eşti tu?

Cine sunt eu?! Întrebarea asta cred că mi-o pun în fiecare zi!

Serios?!

Şi în fiecare zi sunt o altă persoană, o persoană mai bună decât ieri! Pot să zic la nivel tehnic că sunt blogger, antreprenor, visător de profesie, contabil cu studiile, om de marketing, dar dacă ar fi să definesc simplu sunt o persoană mai bună decât am fost ieri!

Unde te-ai vedea peste 5 ani?

Sper ca tot în Cluj, dacă nu o să fie în Cluj o să fie Bucureşti sau în afara ţării şi sunt mai multe lumi paralele în care urmează să călătoresc să zic aşa, ar putea să fie Cristi Antreprenorul, Cristi totuşi un om de success şi probabil realizat din punct de vedere personal, profesional încă cu scânteia, încă aprinzând chibritul…

Ce înseamnă succesul pentru tine?

Succesul se poate atinge spre deosebire de fericire, îl vezi, îl poţi monetiza. Succesul înseamnă să nu ai grija zilei de mâine, să te gândeşti la ziua zilei de mâine fără să-ţi pese de chestiile material, atunci consider că eşti un om de succes!

Deci succesul înseamnă neapărat material? A avea bani, numai asta?

Înseamnă a avea toate chestiile materiale, dar fără să te mai preocupe existenţa lor, să poţi focusa doar pe aspectele personale, ştii că ai asigurată baza, ai tot ce îţi trebuie pentru viaţa asta şi te poţi concentra doar pe familie, prieteni, pe voluntariat, pe a face bine în societate. Îmi place stilul lui Elon Musk, exemplul lui Steve Jobs şi Bill Gates persoane care nu îşi mai bat capul să facă avere, vor să dea înapoi oamenilor şi să lase o amprentă pozitivă. În momentul în care o să plec de pe această lume, nu neapărat să-şi aducă oamenii aminte de mine ci să rămână cu ceva care să-l poată folosi şi după existenţa mea!

Crezi în viaţa eternă?

Nu m-a întrebat nimeni chestia asta, de multe ori m-am gândit. Nu cred în viaţa eternă, cred doar în ce laşi tu în urmă, ce trăieşte după ce nu mai eşti tu. De exemplu şi dacă am plecat din Sibiu, poate o să plec şi din Cluj, dar chiar dacă am plecat de undeva şi s-ar putea să nu mă mai întorc niciodată, acolo s-ar putea să fi lăsat un proiect, o chestie care să dăinuiască fără să mai fie nevoie de prezenţa mea. Şi atunci pot să zic că cred în lucruri eterne, nu neapărat în viaţă eternă…

Eşti o persoană religioasă?

Am fost când eram mai mic pânaă să vin la Cluj, aş fi ipocrit să zic că nu am timp de chestii religioase, dar în ultimii 2-3 ani nu am mai avut aşa deschidere spre spiritualitate, am ferecat porţile spre spiritualitate şi am încercat să fac o abordare mai personală, să mă focusez mai mult pe dialogul şi spiritualitatea între oameni, nu ştiu daca cea ce zic e ok dar faptul că te rogi la o divinitate dimineaţa şi seara şi te comporţi cu ceilalţi ca şi cum nu contează, e o ipocrizie. Am încercat o abordare să fiu mai bun cu oamenii din jurul meu şi după aceea să fiu demn, să mă pot duce la spiritualitate. Într-un fel am început să-i înteleg şi pe cei bătrâni care sunt religioşi după 50-60 ani, au trecut prin chestii şi îşi dau seama că au de ce să apeleze la spiritualitate, ţin la oamenii din jurul lor, nu se roagă doar pentru ei. Daca stau bine să mă gândesc când mă rugam mai mult pentru mine…

Vrei să astepţi până la 50-60 ani?

Nu vorbim nepărat de vârsta efectivă, vorbim de persoane care se simt destul de mature din punctul de vedere spiritual astfel încât să treacă la următorul nivel…

Şi eu am Biblia acasă şi la un moment dat mă uitam la ea: “ La 60 ani cred că am să te citesc, poate atunci am să te înţeleg!” Dar cred că a fost în Coreea de Sud un lucru ce m-a schimbat, cineva m-a invitat la biserică la el, am fost pentru prima oară într-o alta decât cea ortodoxă şi am fost foarte surprinsă că oamenii erau foarte fericiţ, pentru mine a fost un şoc, cred că a fost pentru prima oară când m-am simţit foarte tristă, foarte ciudat. Mă gândeam: “ Yey, sunt în Coreea, sunt cea mai fericită fată din lume!” Dar în momentul ăla am fost foarte tristă… După câteva zile pentru că punea accent numai pe Biblie şi pe cuvântul din Biblie, nimic legat de tradiţii, ce zice cutarescu legat de acest verset, ci pur şi simplu versetul zice aşa, aşa, aşa, prietenul meu mi-a dat într-o zi o Biblie jumătate în engleză, jumătate în coreeană şi am început să merg la întâlniri, să discutăm ce mi-a plăcut, persoanele de acolo mi-au răspuns la întrebări fără să ezite pe baza Bibliei, uite aici e aşa, aici e aşa…

Mie îmi place revelatia pe care ţi-o dă o astfel de carte, până pe la 13-14 ani aveam impresia că apocalipsa e ceva rău, de sfârşitul lumii, de chestii d-ăstea şi cred că la o oră de religie parcă ni s-a explicat că Apocalispa este doar un nou început, înainte părea ceva foarte scary. Până am stat, m-am uitat în Biblie şi am văzut că Apocalipsa este doar un nou restart al lumii.

Da, exact! E un nou început, noi avem tendinţa să zicem Apocalipsă, sfârşit, război, moarte…

666!

Da, Apocalipsa înseamnă a arăta, a dezvălui, a ilumina, nu e nimic scary!

O altă lume, o schimbare…

Da!

Cred că se poate aplica şi la nivel economic, un alt ciclu de viaţă…

Exact, este un alt ciclu de viaţă la care noi nu ne-am aştepta şi poate că se întâmplă acum…

La slujba de Paşti mai merg la Biserică, când eram la Sibiu aveam o mănăstire în Turnu Rosu, era un fel de pelerinaj al nostru la graniţa judetuţui Sibiu cu Vâlcea, mergeam cu trenul până în Podu Olt şi acolo 3 km pe jos până în Turnu Roşu şi după aia prin padure încă vreo 3 km până la mănăstire…

Wow!

Era experienţa în sine şi predica de la sfârşit a stareţului care era una foarte critică la adresa lumii şi a păcatelor, era paintful dar după momentul în care se termina deobicei mergeam la masă, mâncarea era binecuvantă, plecam de acolo cu sufletul cu vreo 10 kg mai uşor, simţeam că pot să zbor efectiv. Eu aş face o distincţie între biserica de la oraş şi manastire, unde e locul unde simţi că te poţi regăsi şi chiar te duci acolo să devii un om mai bun, nu ca de exemplu aici la Cluj, unde de Paşti te învârţi în jurul bisericii şi într-o oră şi ceva e gata slujba…

N-am fost niciodată la Cluj…

La Sibiu ţine până la 2-3 dimineaţa, aici la 1 fără 10 eşti acasă, nici nu apuci să simţi durere în tălpi, oboseală, poate şi noi românii suntem aşa putin masochişti că ne place chestia asta, dar mie mi se pare că mersul la biserică şi rugăciunea ar trebui să fie ca o chestie de sacrificiu nu neapărat de let’s have some fun. Am avut şi eu un prieten ce mă invita să merg la alte culte religoase la noi în sat, îmi spunea că joacă billiard, că se distrează, dar îl refuzam motivând că îi respect orientările, dar pentru mine spiritualitatea înseamnă altceva, nu mi se aplică. Este interesant aspectul ce l-am discutat, că subiectul ăsta nu l-am mai tratat în nici unul dintre interviuri…

Da?

Nu mă asteptam…

M-am descoperit, ştii că m-ai întrebat la un moment dat şi ţi-am spus că schimbarea a fost frumoaşă şi dureroasă. Ei bine din punctul ăsta de vedere a fost frumoasă, dar că să realizez că eu mă vedeam o persoană drăguţă, prietenoasă dar în acelaşi timp ignorantă, am judecat persoanele de lângă mine uneori, a fost dureros să mă văd pe mine aşa, să accept că: “ Hei, nu eşti numai prietenoasă şi draguţă!”

Dar pe de altă parte nici să fi bun tot timpul nu e bine…

Măi, desigur că nu poţi lăsa persoana din faţă să te calce în picioare, d-asta zic că ar trebui să fie un respect…

E interesant că ai delimitat graniţa dintre bine şi rău cu respect…

Da, atâta timp cât eu te respect şi tu ar trebui să mă respecţi la fel sau cât de cât.

Deci eşti o adeptă a reciprocităţii?

Da, dacă nu avem nimic în comun nu mă jigni pur şi simplu treci pe lângă mine..

Foarte tare 🙂 Dacă mai ai alte sugestii, întrebări, reclamaţii…

Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu… Ce e iubirea?

E un joc…

E un joc?

Da! Sunt mulţi care joacă şi vor să fie la fel ca în filme, la televizor şi în momentul în care ţi se ridică mingea la fileu e cu totul altceva decât te aşteptai, e o senzaţie pe care chiar dacă o trăieşti de mai multe ori niciodată nu e la fel şi nu seamănă cu ce vezi în filme, nu e cum ţi-ai imaginat, total neaşteptat, chiar dacă îţi programezi că aşa îţi scrie în horoscop, când te aştepţi mai puţin, când eşti mai ocupat, se întâmplă o mulţime de chestii, vine iubirea şi te loveşte: “ No, am venit aici, nu-s trecută în google calendar!Nu pot să zici că it’s the only shot, dar dacă vrei să te simţi fericit cel puţin o perioadă, primeşte-mă în casa ta!” Cam aşa văd eu iubirea..

Cum vezi lumea aceasta in care traim?

Prea mică şi prea dinamică ca să stai, încerc să nu judec oamenii care stau şi asteptă să le pice ceva în cap din cer, să se întâmple ceva, să se roage cineva de ei. Mi se pare o lume, unde fiecare ar trebui să-şi aducă contribuţia în limita puterilor şi o lumea în care ar trebui să fie mai mulţi oameni care vor deşi nu pot, decât oameni care nu vor şi pot…

Ce ai schimba la această lume?

Sincer dacă m-ai fi intrebat chestia asta acum 5 ani aş fi zis foarte multe, dacă stau acum să mă gândesc m-aş schimba eu atât de mult încât să determin pe cei din jurul meu să se schimbe cât cred ei de cuviinţă, n-aş încerca să schimb lumea, aş încerca să mă schimb eu să fiu aceeaşi persoană, dar mai bună decât ieri. Într-un interviu anterior un prieten avea un citat de final cred că din Ghandi: “ Fii tu schimbarea pe care vrei s-o faci în lume!” Dacă tu vrei să schimbi you got to set an example! Nu poţi să aştepţi: “ Băh schimbaţi-vă voi că eu vă dau citatul motivaţional, vă dau reţeta, dar eu nu am testat-o pe propria piele!”

Şi cum vrei să faci asta?

Muncind, ăsta ar fi primul pas, la proiecte de business, comunitare, la relaţia cu oamenii din jurul meu, nu ştiu dacă asta e ordinea de priorităţi dar dacă aşa mi-a venit în minte probabil aia e în momentul de faţă. Îmi place să ţin discursuri, dar să vorbesc despre ce am făcut sau ce o sa fac cu siguranţă, nu-mi place să vorbesc despre lucruri pe care nu o să le fac niciodată. Cred că făceam chestia asta acum câţiva ani, eram un visător, dar acum îmi place să vorbesc despre lucruri mai mici pe care ştiu că o să le pot face…

Crezi că succesul şi fericirea pot să lucreze împreună? Şi ce ai alege?

Fericirea clar! Ţi-am spus că nu se atinge niciodată, succesul se atinge la un moment dat şi dacă atingi succesul suprem şi poţi să îţi vezi de treaba ta, să mergi cu oamenii din jurul tău în căutarea fericirii sau să stai în loc şi să savurezi drumul. Dar din punctul meu de vedere nu sunt acelasi lucru, succesul vine mult mai uşor ca fericirea, fericirea este capătul calatoriei, care nu aş vrea să se termine niciodată…

Poate că nu o sa se termine niciodată 🙂

You never know ! Ţi-am zis, nu mă bag la asumpţii care nu ştiu dacă sunt adevarate şi chiar dacă aş spune adevărul, ştim că pe cel pur nu-l deţine nimeni…

Cum îl descrii pe Cristi de acum 5 ani?

Stai să mă gândesc 2012, anul 2 de facultate… Eram un zăpăcit, o persoană care seara era în club…

Oh!Dar aşa ca persoană…

O persoană foarte agitată, foarte dezorganizată, cu multă poftă de viaţă, cred că un pic mai slab ca şi fizic şi o persoană care tot timpul era înconjurată de mulţi prieteni, nu se gândea la ziua de mâine, nu-şi făcea planuri, avea foarte multe vise care o parte s-au împlinit dar nu în măsura în care îmi doream eu, la 20 era frumos să visezi. Eram o persoană care trăia totul până la limita imposibilului gen club până la 6-7 dimi, apoi facultate, dacă mai erau şi proiecte de voluntariat era bine, proiecte de chestionare să lucrez, mergeam acasă un pic mai des decât acuma, adică o dată la 3-4 luni…

Oh,chiar mergeai des!

Atunci ai mei erau încă la Sibiu, acum s-au mutat cu mine la Cluj…

Ooo! N-ai motive să te duci…

Marea diferenţă consta în faptul că eram de unul singur în Cluj d-aia eram aşa de zvăpăiat. Eram o persoană Yolo până la sânge 🙂

Ce s-a schimbat? S-a schimbat ceva?

Tind să cred că m-am maturizat şi am învăţat să mă bucur altfel de viaţă, vedeam oameni de 25-26 ani ce nu le mai ardea de cluburi şi ziceam: “ Eu la 25 ani nu o să fiu aşa plictisitor ca voi!” Sincer mi-ar placea să ies în club tot până la 6-7 dimineaţa o dată la o lună-două, dar am început să fiu mai atent cu persoanele din jurul meu şi cu mine însumi cu ce mănânc, ce fac, am început să fiu un pic mai calculat. Am început să vreau să ies din Cluj, înainte mi-era foarte lene, în primii 2 ani de studenţie îmi plăcea foarte mult oraşul: “ Oai, frate vreau să descopăr!” Acum îmi place foarte mult să călătoresc, nu am nici o problemă dacă cineva îmi propune un proiect şi să plecăm mâine: “ Hai să plecăm mâine în Chişinău, Bucureşti” Eram o persoană care ura Bucureştiul, dar de când mi-am descoperit nişte prieteni super-frumoşi, spumoşi la o tabără anul trecut, oricând am scuză să mă duc, înainte nu mergeam cu ocazia, acum merg cu bla-bla car, care e cam aceeaşi chestie doar că ai singuranţa când pleci şi când ajungi, înainte mergeam cu trenul foarte mult. S-au produs o mulţime de schimbări pe care nu le-am conştientizat, dar se întâmplă, stilul meu de viaţă s-a modificat radical aş putea spune…

Si… am uitat 🙂

Uite îţi pun eu o întrebare! Care ţi se par diferenţele, plusurile şi minusurile la comparaţia Cluj-Bucureşti?

Clujul mi se pare mult mai aproape de suflet, dacă ar fi ca două persoane Clujul ar fi o persoană sensibilă, amabilă deschisă, iar Bucureştiul ar fi o persoană arogantă şi rece. Cred că m-aş putea obşinui şi în Bucureşti, sunt sigură că sunt oameni amabili şi drăguţi şi în Bucureşti numai că este foarte multă agitaţie, multă mizerie. M-am născut în Bucureşti dar nu am locuit niciodată…

Dacă ar fi să compari Seoul cu Bucureşti seamană?

Poate la agitaţie da, dar Seoul e mult mai dezvoltat, Bucureştiul şi România mai au multe de învăţat, mult mai încet faţă de Seoul, acolo se schimbă foarte mult peste noapte, vezi o clădire cum se ridică peste noapte, vezi lucuri schimbându-se…

13445427_831215006979900_1134265203834567827_n.jpg

 

Dar crezi că dezvoltarea vine cu un anumit preţ?

Din păcate cred că da!

Şi atunci în locul în care o să ţi-l alegi pentru tot restul vieţii să stai în el, ai vrea să te simţi bine sau să ai acces la tot ce vrei tu?

Mhm, cred că le-aş îmbina totusi, într-un fel te simţi bine când ai acces la mai multe lucruri, nu poţi să fii în junglă şi să zici: “ Eu mă simt bine aici!” Să nu ai acces la societate, la civilizaţie, le-aş îmbina creând mediul meu…

Şi dacă am face un mic experiment Clujul ar putea să fie o combinaţie între Bucureşti şi Seoul? Sau între Feteşti şi Seoul?

O, nu! Feteştiul e foarte micuţ! Cred că Clujul nu se poate schimba, daca îţ schimbi, îi strici tot farmecul…

Da’ se poate transforma!

Da, dar merge pe aceeaşi direcţie, nu cred că ar ajunge vreodată precum Bucureştiul!

Bun! Încercăm să adresăm un mesaj de final pentru cititorii blogului, pentru prietenii tăi?

Un mesaj de încurajare?

Da, în română, în coreeană!

Să nu renuntaţi niciodată, never give up chiar dacă este greu, chiar dacă uneori un lucru pare imposibil de făcut, de ajuns, uneori simţim că nu mai putem respira, vedem negru în jurul nostru, dacă continuăm sigur se va schimba, trebuie să continuăm!

14695382_905979076170159_2928324010541795809_n.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s