Close Review “Hoţul de Cărţi” vs “Fata care citea în metrou “

Zilele acestea mă gândeam să mă liniştesc şi cumva să-mi creez un paradis, un fel de gradină închisă cum este la origine denumit în persană termenul, informaţie aflată în cartea pe care urmează să o rerăsfoiesc uşor alături de voi în rândurile ce purced. Se făcea că m-am hotărât să mă duc cu un prieten prin mall să aleg cadouri pentru ai mei. Am poposit la o librărie, unde am ales pentru fratele meu o extensie ( credeam că e baza) de Dixit, o carte de dragoste pentru mama şi una de psihologie pentru tata şi am zis să fiu un pic egoist şi să-mi fac şi eu un cadou, mai exact ” Fata care citea în metrou”. Are un titlu ce mi-a atras atenţia iniţial din perspectiva dorinţei mele furibunde de a mă muta în Bucureşti, am zis că ar fi o pregătire ideală pentru big city life.

Prima parte am citit-o ieri, jumătate din cele aproximativ 190 de pagini, iar restul azi. Textul este aerisit şi spaţiat ideal pentru un ardelean ca mine, incult ce nu a mai citit o carte de plăcere în întregime de poate peste 10 ani. Personajul principal este un agent imobiliar din Paris pe nume Juliette care credea că şi-a găsit jobul visurilor, dar devine acrită de redundanţa cotidiană. Într-o zi întâlneşte în drumul spre job, puţin deviat întenţionat pentru a mai dispersa monotonia pe Zaide, o fetiţă ce o convinge să intre în casa ei, mai mult un depozit de cărţi, cărţile fiind întâmplător sau nu prima dragoste a lui Juliette. Astfel îl cunoaşte pe tatăl fetiţei, Soliman, un personaj ce emană contraste şi îţi dă stări ciudate, pare foarte expresiv în rolul său, deşi nu ieşea niciodată din casă. Acesta reuşeşte să o transforme pe Juliette în cărăuş. Ce înseamnă asta?

26034856_1542736375762514_677590485_n

Înainte de a vă dezvălui intriga poveştii cărţii, introduc filmul vizionat aseară, “Hoţul de cărţi”, unde în timpul celui de al 2-lea război mondial, în Germania o fetiţă pe nume Liesel ajunge după un drum chinuitor soldat cu moartea fratelui ei, la o familie la început severă. Ea trebuie să se adapteze rapid la viaţa grea din toate punctele de vedere: foamete, teroare, discriminare, moarte. Găseşte aliaţi de nădejde în Hans, tatăl ei adoptiv şi noul ei tovarăş de copilării şi năzbâtii Rudy. Din prima zi de şcoală devine victima colegilor, fiind poreclită ” Proasta” ea ripostând aprig, lovindu-l crunt pe colegul hater Franz. Ce este cutremurator în acest film, adaptare după un best-seller este că Moartea însăşi este narator al poveştii prin vocea actorului Roger Allam.

Revenind la Juliette aceasta devine cărăuş a lui Soliman având o misiune nobilă de a găsi cărţile potrivite pentru oamenii potriviţi. Ajunge chiar să se mute în casa lui Soliman, la sugestia acestuia, temporar teoretic pentru a suplini o deplasare. Cu această ocazie descoperă că cititorii din metrou pe care îi urmărea pe ascuns sunt şi ei cărăuşi, din păcate află că doamna ce avea tot timpul cartea de bucate cu reţete italieneşti ce lipsea din peisaj de 2-3 zile tocmai s-a sinucis. Din fericire se împrieteneşte cu Leonidas, tipul ce umbla în metrou cu atlasul despre insecte, mai ales după moartea subită a lui Soliman în urma unei operaţii pe cord deschis nereuşite, ei devenind prieteni foarte buni. Juliette pune un soi de pariu de călătorie cu Zaide să vadă dacă rezistă să se expună din nou aglomeraţiei oraşului, după atâta timp de stat în depozitul de carti. Pe metrou o reîntâlneşte pe Chloe, fosta colega de la agenţia imboliară de unde îşi dăduse între timp demisia şi află cu stupoare că…

20171226_150701.jpg

 Ne mutăm pe axa timpulului din Franţa zilelor noastre în Germania anilor 1940-1950 , unde în casă apare Max, evreul ce ascundea de Hitler, fiind mai mult mort decât viu, ce a venit să apeleze la promisiunea lui Hans făcută camaradului său. Max leagă o prietenie frumoasă alături de Liesel, împreună cu Hans şi soţia primarului ajutând-o să înveţe să scrie, dar mai ales să citească, într-o perioadă în care multe cărţi erau aruncate în foc de regim în manifestaţii din pieţele publice. Liesel la rândul ei era un regal de dărnicie şi voie bună,  oferindu-i descrieri în oglindă a vremii lui Max, la un moment dat chiar aducând zăpadă de afară alaturi de Hans, stârnind distracţie între toţi membrii casei. Partea proastă este că zăpada îi provoacă lui Max un soi de pneumonie care îl trânteşte într-un somn adânc. Liesel nu se lasă şi îi citeşte în fiecare seară poveşti omului în comă, în speranţa că se va trezi. Liesel îşi foloseşte talentul de povestitor şi în timpul nopţilor de bombardament în care tot oraşul stătea îngrozit într-un buncăr, alinându-le tuturor o parte din frică. Că tot pomeneam de teamă, într-o zi vine agentul Gestapo în control, pe nepusă masă şi Hans trebuia să se mobilizeze rapid şi să-l mute pe Max din pivniţă…

Până aflăm dacă familia micuţei Liesel scapă de control, haideţi să vedem ce mai face Juliette care deşi ştia că Chloe nu o suporta află că şi ea şi-a dat demisia, chiar şi proprietarul a închis agenţia, sursele inspiraţionale fiind cărţile oferite de ea. Mai mult de atât Chloe are şi idei de afaceri ce includ oferirea unei cărţi. Revenind la depozit Juliette află de la Leonidas că Soliman a murit şi decid să nu-i spună lui Zaide despre acest lucru. În schimb reuşesc să dea de mama ei Firouzeh, originea şi povestea familiei provenind din Iran. Ajungând la casei ei de la ţară descoperă un microbuz distrus pe care are ideea să îl transforme într-o caravană mobilă de cărţi. Deşi l-a primit gratuit de la Firouzeh, Juliette face eforturi financiare considerabile în a pune microbuzul pe picioare, de la tractarea lui la depozit până la personalizarea lui.

Sunt multe pasaje pe care nu vi le pot împărtăşi în câteva rânduri aici, că le-aş dilua farmecul, cartea este plină de imaginaţie, suspans, poezie şi citate plus referinţe bibligrafice ale unor mari autori ca Homer, Hardy, Collette. “Fata care citea în metrou ” se poate găsi la preţul chilipir de doar 25 lei la librăria Humanitas.

26034689_1542757332427085_1521733246_n

În Germania pe sfârşite nazistă, Max scapă de vizita Gestapo, dar într-o zi când un vecin apropiat a lui Hans este descoperit ca fiind evreu, acesta din urma încearcă să oprescă forţele de ordine din procesul de capturare, fiind la rându-i chestionat. Era clar că o să vină în vizită din nou acasă la Hans şi Max trebuia să plece, norocul lui că îşi revenise. Colac peste pupăză şi Hans este chemat pe front, dar se întoarce teafăr dar vătămat, cu auzul grav afectat. Dintr-o eroare de mapare forţele  britanice bombardează puternic micuţul orasel german 😦 Ce a mai rămas, cine a supravieţuit, rămâne voi să descoperiţi vizionând filmul!

Am ales să fac un cros section între cele 2 creaţii deoarece ambele au personaje feminine ca şi protagoniste, îndrăgostite de cărţi, dar şi îngrămădite de un univers foarte limitat. Mă bucur că m-am reapucat de citit şi sper ca acest articol să fie un cadoul îndrăgit de fanii blogului şi nu numai, să inspire poate crearea unei reţele de cărăuşi culturali în toată România, că are ţara noastră nevoie maxim de aşa ceva!

20171226_140017.jpg

Chiar dacă de multe ori uităm ce citim, ce vizionăm, ce facem, o carte alături de un film bun, pot reprezenta atât un sfârşit de an cousy dar şi un debut nou de sezon vizionar, plin de inspiraţie şi dorinţă de a răspândi bine şi dragoste în jur.

Sărbători fericite, dragilor!

20171226_143930.jpg

Advertisements

One comment

Leave a Reply to Yolo Andra- Aperitiv de Party | Cristian Berbece Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s