Yolo Andreea-  Partea a 2-a- Cele 25 de ore

Care este prioritatea no1?

Să intru în comisia educatională, să văd cât de multe pot rezolva cu fundaţia şi să îmi iau licenţa cu o notă mare bineînteles!

Pentru fanii blogului care poate sunt membrii pasivi ai organizaţiilor studenţeşti, ce înseamnă ANOSR?

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România este în primul rând o federaţie, organizaţie-mamă a altor asociaţii studenţeşti la nivel de universităţi sau facultăţi! Sunt tipii ăia şmecheri care au mărit bursele şi au obţinut transport gratuit cu trenul pentru studenţi 🙂

Care este scopul lor?

Se bazează foarte mult pe reprezentarea studenţească, întreprind proiecte, educă studenţii spre a fi viitori lideri, studenţi reprezentanţi în Senat, în consilii, în organizaţii, ca ei la rândul lor să obţină avantaje pentru studenţii din universităţile sau facultăţile lor. Ştim şi noi că învăţământul nu este cel mai bun la noi în ţară, deşi încercam să-l facem să fie cât mai bun, unele universităţi se axeaza mai mult pe partea financiară decât pe partea de educaţie, ANOSR luptă pentru aceste lucruri…

Daca un student are o problemă se poate adresa ANOSR?

Primul contact este cu organizaţia care este reprezentativă în facultate sau universitate. Organizaţia deobicei are membrii în Consiliu şi Senat, dacă nu se poate rezolva la acel nivel, organizaţia respectivă trimite o scrisoare către ANOSR pentru a-i putea îndruma!

23380115_1503974736306656_2972590041020950577_n

“În Alba Iulia sunt foarte puţine joburi cu jumătate de normă”

Care ti se par că sunt principalele hibe, preocupări ale studenţilor din Alba, unde este cel mai mare spaţiu de îmbunătăţire?

Am început să lucrăm la o poziţie despre faptul că în Alba Iulia sunt foarte puţine joburi cu jumătate de normă şi la noi la universitate sunt mulţi studenţi din mediul rural şi din alte oraşe, nu o situaţie materială buna, aşa că trebuie să se angajeze. Nefiind foarte multe opţiuni de jumătate de normă, trebuie să-şi ia un job cu normă întreagă şi atunci nu mai au timp să vină la cursuri. Nu au timp liber în sesiune, întâmpima o altă problemă, pe langă că nu au cursurile, nu au timp să se pregătească, o parte din profesori nu-i înteleg şi îi cearta pentru absenţele din timpul semestrului. Aceştia se demoralizează, sunt profesori care scad puncte foarte multe pe prezenţă, studenţii pică examenul şi apoi abandonează. Noi am identificat o problemă foarte mare, în primul rând abandonul universitar, apoi cei care renunţă rămân la un job care nu pot sa zic că este excelent, deobicei iau minimul pe economie, oraşul are de suferit pentru că populaţia ramane la un nivel mediu de cunoştiinţe. Dacă ar exista mai multe joburi cu jumătate de normă şi internshipuri, probabil că şi firmele ar reuşi să-şi aducă studenţi din mediul universitar, să-i ţină acolo şi dupa absolvire, nu să-i piardă, aceştia ducându-se în oraşele mai mari! Înca suntem în scris cu această poziţie şi urmează să facem o întâlnire generală cu oamenii importanţi din universitate şi cu principalii angajatori la nivel de oraş!

18486156_1397925133586728_5851834785638093251_n

În teorie un produs mai scump este mai de calitate, unde vezi echilibrul între nevoia de finanţare a unei facultăţi şi oferire de servicii de educaţie de calitate ?

Servicii de calitate cel puţin la Alba, din perspectiva mea sunt. Îmi place foarte mult că nu suntem atât de mulţi studenţi, pentru că profesorii pot să aibă o altfel de interacţiune cu noi şi să lucreze mult mai bine. Într-un fel este când un professor lucrează cu un amfiteatru de 200 de studenţi şi probabil le ştie numele la 2-3 dintre toţi, cei care se remarcă, fac ceva mai extraordinar, dar altfel este când un professor lucrează cu 50 de studenţi şi ştie fiecare pe ce se descurcă mai bine, este altfel interacţiunea! Universităţile mai mici au probleme cu partea de finanţare, îşi ocupă locurile la buget şi locurile la taxa sunt rareori ocupate, dar fonduri tot se găsesc, mai ales dacă profesorii sunt deschişi, simt şi le place aceasta meserie eu zic că totul se poate rezolva, mai ales dacă ai o conducere foarte draguţă şi un director administrativ care chiar se pricepe să folosească resursele…

Iţi impărtăşesc părerea vis-à-vis de facultate facută calitativ, şi eu am fost linia engleză, în trunchiul comun eram 30 de studenţi şi când am mers pe specializare, pe contabilitate eram 13 studenţi, alt focus este pe calitatea educaţiei…Un subiect ingropat dar aş vrea să ştiu ce părere ai despre universităţile private care acceptă studenţi care nu şi-au luat BAC-ul?

BAC-ul este examenul de maturitate, un examen standard pe care toată lumea trebuie să-l ia şi cei mai buni, elevii care trec BAC-ul, din punctul meu de vedere sunt pregătiţi să meargă la o facultate, nici din aceia mulţi nu sunt pregătiţi, dar oricum se pot vedea diferenţe. Nu sunt de acord cu universităţile care iau studenţi fără diploma de BAC doar ca să facă bani, de exemplu la universităţile de stat ai un termen de 2 luni în care trebuie să-ţi aduci actele în original, dacă nu eşti exmatriculat, plus că nu ştiu exact cât de bine stau universităţile private cu evaluările instituţionale. Se încearcă o îmbunătăţire a sistemului de învătământ, chiar dacă uneori acest demers este mai greoi, mai şăgalnic, este important că se încercă o îmbunătăţire…

Cum se alege o facultate? Cum ai ales tu, de ce ai rămas în Alba Iulia?

Avem un minus în ţară pentru că nu prea sunt centre de orientare în cariera în licee, exista în universităţi. Aceste centre ar trebui înfiinţate pentru că tu când ai ajuns la universitate cam ai un oarecare drum, toate lucrurile trebuie făcute din timp, elevii ar trebui informaţi mult mai bine, nu doar să vină un reprezentant al unei facultăţi să prezinte oferta lor. Şi eu pot să vin acuma să-ţi spun că: “ Alba Iulia este cea mai grozavă, avem cei mai super profesori, stăm cu ei la cafea şi povestim, mergem toţi care aplicăm cu burse Erasmus…” Îţi dai seama că fiecare facultate o să-şi prezinte cele mai bune părţi ale ei, mi se pare că toate părerile ăstea ar trebui să fie obiective, elevii să mearga efectiv să vadă din interior cum este, să participe la câteva cursuri, d-asta îmi place că sunt universităţile de vara, unde elevii pot să meargă pentru o săptămână-două să studieze, să vadă cum este cu adevarat într-o universitate. Dar ar trebui implementat acest centru de informare şi orientare în carierea la nivelul liceelor, dacă nu exista fonduri. Şi un psiholog are capacitatea să facă acest lucru. Poţi să-l pui în programă, dar dacă îl faci opţional nu o să vină foarte mulţi elevi, e clar o materie în plus de stat la liceu, nu sunt foarte mulţi care vor aşa ceva, dar să fie facut şi la orele de dirigenţie pentru că sunt mulţi care încep o facultate, o abandonează în primul an, mai incep încă una şi o abandonează şi pe aceea, într-un final având un esec, două, trei, renunţă în totalitate la a mai face facultate şi se plafonează…

Ţi se pare că şcolile de vară…

Mai aveam ceva să-ţi spun…

Ioi, scuze!

Pe partea de cum am ajuns eu şi nu cred că o să inspire pe nimeni cum am ajuns eu la universitate, pentru că am ajuns din întâmplare în Alba, deşi sunt din Alba…

Spune, spune, continuă ideea!

Am vrut să fiu un kamikaze foarte drăguţ şi în clasa a 12-a fiind la ştiinţe sociale şi nefăcând mate, am zis că ar fi foarte interesant să văd dacă pot să învăţ matematică în 2 luni de zile şi să dau examenul la Academia Militară. Interesant a fost că am trecut examenul, însă nu am fost între primii 25, nu am vrut să pierd un an de zile, am zis că o să continui să dau la academia militară, dar mă înscriu şi la o facultate, la universitate. A 2-a parte interesantă este când eu am zis de când am intrat la liceu că în viaţa mea nu o să mă duc pe filologie sau drept, am ajuns la fiologie şi am ramas extraordinar de surprinsă cât de mult mi-a plăcut, cu cât drag mergeam la cursuri, mi se părea o cu totul altă lume, am învaţat lucruri extraordinar de interesante şi chiar a început să-mi placă literatura română şi tot ce ţine de ea!

Scuze că ţi-am fragmentat ideea anterioară dar aveam o întrebare legată de şcolile de vară, organizate de universităţi gen cum e JSU la Cluj pentru cei de clasa a 11-a, chiar ţi se par o opţiune viabilă, ştii exemple concrete?

La noi veneau elevii, stăteau 2 săptămâni, erau cazaţi la cămin şi în această perioadă se întâlneau cu profesori de la fiecare specializare, având câte un mini-curs. Indiferent dacă tu erai convins că vrei să mergi la ştiinţe economice, noi te duceam şi la filologie, istorie, erau cursuri interactive din materialul de anul 1. Mi s-a părut foarte interesant că la un moment dat era o fată care era ferm convinsă că o să meargă pe ştiinţe exacte şi inginereşti la informatică, dupa această universitate de vară a venit şi a spus: “ Gata, eu vreau să mă duc la Drept, mi-am dat seama că mie îmi place mult mai mult Dreptul decât informatica!” Am păstrat legătura cu ea şi după anul 1 de Drept chiar a spus că: “ Uite, dacă nu veneam la voi probabil aş fi făcut o greşeală, m-aş fi dus la informatică şi aş fi realizat că nu-mi place, nu m-aş fi gândit în viaţa mea că ar putea să-mi placă Dreptul!”

“Fiecare elev vrea să scape de acasă, deşi mulţi îşi dau seama că totuşi acasă era destul de bine”

Eu te întrebam chestia asta pentru că it hit me 🙂 Aşa am venit la Cluj, după o şcoală de vară de la OSUBB, eram convins că o să rămân la Sibiu la Ştiinţe Economice şi când am văzut voluntariatul, spiritul acela, nebunia de oraş am zis: “ Clar, aici vreau!” Corespodent la acest subiect, ce parere au avut părinţii tăi despre opţiunea ta şi ce rol crezi că ar trebui să aibă părinţii în alegerea facultăţii?

Mama îmi spunea să mă duc la Alba, eu: “ Nu, mă duc la Academia Militară! Vreau să scap de acasă!” Fiecare elev vrea să scape de acasă, deşi mulţi îşi dau seama că totuşi acasă era destul de bine, cineva îţi facea curăţenie, mâncare, nu trebuia să plăteşti nimic, dacă ţi se terminau banii erau acolo mama şi tata: “ Bine, hai că-ţi mai dau nişte bani!” Mai greu a fost să-i spun tatălui meu că vreau să rămân la Alba şi să nu mă mai duc la Academia Militara, am simţit că-l dezamagesc, a fost unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut în viaţa mea, dar m-a impresionat foarte mult că mi-a spus: “ Ok, ştiu că tu analizezi foarte bine lucrurile, eu am încredere că o să reuşeşti să faci tot ceea ce-ţi propui şi o să te susţin orice ar fi!” Din punctul meu de vedere asta ar trebui să facă părinţii, să îşi susţina copilul în orice alegere ar vrea să faca, chiar dacă este bună, chiar dacă este proastă, chiar dacă peste un an copilul o să renunţe la facultate şi o să înceapă alta, parinţii să fie acolo şi să-l încurajeze, să-l susţină, nu să îşi impuna ei punctul de vedere, să zică: “ Gata, tu te duci pe Drept că de acolo o să faci bani” sau “ Tu te duci la Ştiinţe Economice, că şi economiştii fac bani!” Ei trebuie să fie aproape de copii lor, să-i susţină, atât timp cât copii lor chiar fac ceea ce le place, o să reuşească în viaţă!

Vorbeai despre perspectivele oraşului Alba Iulia, cum ai convinge un student din alt oraş să vină? Ce are oraşul ăsta şi nu găseşti în România?

“Suntem singura universitate din inima cetăţii!” Asta e campania noastră de promovare! Nu ştiu dacă are Alba ceva în plus faţă de alte universităţi, ca oras îţi pot spune sincer că nu este foarte spectaculos, aici o să fiu rea :), doar Cetatea şi partea turistică, dar sunt multe lucruri la care nu excelăm…Ca universitate avem o conducere extraordinară, tot timpul susţin studenţii şi ajută organizaţiile studenţeşti, ne întelegem foarte bine cu majoritatea profesorilor, acuma fiecare pădure cu uscăturile ei, dar mie mi se pare foarte interesant ca tu să poţi să stai la o cafea, la un suc cu profesorul, de poveşti, să vorbiţi atât despre cursuri, cât şi despre filozofie sau implicarea tinerilor în comunitate sau despre concerte rock, festivaluri. Avem foarte mulţi profesori Bologna, avem mâncare extraordinară la cantină şi foarte ieftină, unul din cele mai frumoase şi curate cămine din ţară, un program ERASMUS foarte bine dezvoltat care a avut una din cele mai mari creşteri din România, vara aceasta au mers peste 150 de studenţi cu ERASMUS ca practică de vara, ai putea să zici ca e număr mic faţă de Cluj, dar raportat la numărul de studenţi de la noi din universitate este un număr mare, undeva la 5%, unde majoritatea universităţilor nu prea depăsesc cifra de 3% aşa că avem foarte multe oportunităţi!

“ Aveţi 10 minute să vă gândiţi!”

Că vorbeai de Erasmus ai şansa să experimentezi aventuri internaţionale?

Da, am aplicat anul trecut cu practică pe vara în Italia, a fost o decizie luată spontan, cu o săptămână jumătate înainte să plecam a venit o doamnă profesoară şi a spus:”

 -Mai sunt 2 locuri libere, vreţi să veniţi?

Şi eu cu colega mea eram: “- Pai, să ne gândim, vă anunţăm noi pe dvs…

-Aveţi 10 minute să vă gândiţi!”

– Bine, hai să mergem!”

Am sunat parintii, i-am înştiinţat că vrem să ne ducem. Tatăl meu şi mama colegei mele nu au fost de acord, dar în finală am reuşit să-i convingem că noi chiar vrem să mergem acolo. Ne-am făcut dosarul şi cam tot ce a trebuit într-o noapte, am fost următoarea zi la interviu, după am plecat o săptămână la mare, ne-am întors de la mare, colega mea şi-a dat examenul pentru masterat, am plecat la Bucureşti şi după am zburat spre Italia! A fost ceva intens, spontan şi care a implicat şi foarte multă andrenalină pentru că era să pierdem avionul! Dar a fost o experienţă genială, de neuitat şi chiar mi-aş dori să am mai mult timp să mai plec de câte ori aş putea…

italia

Mi-ai adus aminte de aventura mea de la mare, de 1 mai tot aşa când era să pierdem trenul şi la dus la întors 🙂 Pe partea de România care ţi se pare cele mai frumoase locuri, care ţi-au rămas la inimă?

Am început să călătoresc mai mult de când sunt studentă. Pe partea de oraşe mi-au plăcut foarte mult Cluj şi Timişoara. Cluj pentru că este dinamic, găseşti tot ceea ce vrei pe partea de distracţie şi pe partea de implicare a studenţiilor în organizaţii de voluntariat, însă aici cred că aţ acorda mai mult credit Timişoarei, mi se pare că au puţin mai multe asociaţii şi se axează şi ei foarte mult pe această parte. La Timişoara m-a impresionat foarte mult şi campusul, efectiv am rămas şocată când am văzut un cartier cu căminele studenţeşti care păreau nişte blocuri, toate pline cu studenţi, mi-a plăcut că erau foarte multe spaţii verzi, amenajate.

Ţi se pare că oportunităţile de voluntariat intră în criteriile unui student în alegerea facultăţii?

Eu cred că da, exemplul este şi al tău. Sincer cred că dacă aş fi luat contact mai devreem cu organizaţiile studenţeşti din Timişoara probabil m-aş fi gândit de două ori înainte să dau la Academia Militară şi probabil m-aş fi dus în Timişoara!

Menţionai de mare, hai să povestim un pic şi de chestii mai puţin serioase, dar la fel de făinuţe:)

Stai că mi-ai zis de mare şi m-am şi înlcălzit 🙂

Înainte de mare trebuie să-ţi adresez întrebarea-obsesie a mea, vis-à-vis de paralela internaţional vs naţional, se mai merită să rămâi în România?

Da!

De ce?

Pentru că sunt foarte multe lucruri frumoase şi în România, numai că de multe ori suntem îndoctrinaţi şi nu mai putem vedea, lucurile frumoase sunt la tot pasul! Cred că am devenit noi orbi să le mai vedem la noi şi le vedem doar la ţările din vest. Şi la noi în ţară găsim oameni amabili, o grămadă de oportunităţi de angajare pe salarii foarte bune, trebuie doar să le căutăm. Şi să mergi în ţările vestice nimeni nu o să-ţi pună un salariu pe tavă şi să-ţi zică: “ Pe tine te-am găsit, tu erai, poftim 5000 de euro, hai la mine că am nevoie de tine!” Trebuie noi să mergem şi sa ne interesăm, noi trebuie să căutăm! Putem realiza foarte multe lucruri în Romania şi de ce să nu creştem ţara în care ne-am născut şi care până la urmă ne-a creat pe noi, ne-a făcut ceea ce suntem, de ce să mergem să dezvoltăm altă ţară când am putea să dezvoltăm ţară noastră pentru viitori tineri care vor urma?!

Într-adevăr eşti o idealistă, n-ai minţit la început! Nu mai rezist şi vreau să discutăm despre mare, în momentul în care are de ales între mare şi munte, unde pleacă Andreea?

La munte!  

De ce?

Mai mult spirit de aventură decât la mare, îmi place mai mult muntele pentru că pot să ma identific mai mult cu natura, îmi place mai mult să merg desculţă prin iarba decât prin nisip, îmi să stau pe spate şi să privesc cum toată pădurea năvăleşte peste mine şi parcă mă îneacă, nu e un sentiment de claustrofobie, îmi dă un sentiment de libertate, mă simt mult mai relaxată, mă conectez cu natură, să simt liniştea aceea, cântecul păsărelelor, răcoarea de la munte, acel vânt care parcă te pişcă puţin…

21077393_1908063302543255_2666794352351037052_n

Eşti îmbrăcată şi în verde, discursul tău atinge şi nuanţa estetică 🙂

Este una din bluzele mele preferate!

Şi totuşi…

Şi totuşi mă duc şi la mare aşa o săptămână pe an nu strică, prietenii mei sunt fani mare, mă duc cu ei, ne distrăm o săptămână, apoi îmi fac şi ei pe plac şi vin ei cu mine la munte cu cortul. Plus că la munte e mult mai întâlnit un foc de tabără decât la mare, dacă nu mergi în Vamă bineînţeles!

Care este staţiunea ta preferată?

Ţinând cont că am fost în 2 staţiuni nu ştiu cum să-ţi răspund, dar am fost în Vamă odată când eram mai mică şi am fost în Costineşti, pot să zic că îmi plac amândouă, fiecare are farmecul ei, depinde de ceea ce vrei să faci…

Cele mai frumoase amintiri au fost în Vamă sau în Costineşti?

Tinând cont că taberele MTS sunt la Costineşti şi sunt cele mai recente amintiri pentru că în Vamă am fost la 14 ani şi nu judecam cu mintea de acum, pot să-ţi zic că la Costineşti, dar sunt convinsă că la mare pot să-ţi creezi o grămadă de amintiri, pentru mine mult mai importante sunt persoanele cu care merg, nu neapărat locul, oriunde te poţi distra atâta timp cât ai persoanele potrivite langă tine, poate să fie cea mai tare locaţie, dacă nu eşti cu cine trebuie, o să te simţi ciudat şi nu o să ai nici o stare de spirit, s-ar putea să te plictiseşti chiar dacă eşti în cel mai tare parc de distracţii 🙂

Că vorbeai de distracţie…

Ţi se pare că sunt prea serioasă?

Nu,nu! În interviurile mele am partea de chestii serioase, dar şi de fun, că vorbeai de distracţii ce faci în timpul tău liber să te simţi bine?

Care timp liber ?

Ai zis că ai 25 de ore, o oră tot trebuie s-o mai ai liberă 🙂

N-am zis că am 26h ca să zic că am o oră liberă :), ce fac în timpul meu liber…

Care sunt pasiunile tale?

Voluntariatul! Nu îl iau efectiv pe o muncă, ma relaxez de multe ori şi îmi place că interacţionez cu foarte multe persoane, îmi place să povestesc foarte mult şi nu prin mesaje ci faţă în faţă, să ieşim la un suc sau la o cafea, beau mai mult cafea, făcând mini-party-uri, ieşind aşa spontan la grătar sau efectiv să luăm o sticlă de vin şi să mergem undeva pe un munte, lângă Alba Iulia, unde se vede o panoramă foarte draguţă a micuţului nostru oraş. Îmi plac lucrurile spontane, chiar vorbeam cu colegii să facem o excursie cu trenul prin ţară, o săptămână

Dacă tot aveţi trenul gratuit…

Da, ne luăm câteva conserve, un filtru de cafea să facem mâncarea organizaţiei supă la plic în filtru de cafea, e cea mai ieftină şi este foarte bună! Vrem să mergem la crucea Caraiman, vrem să ajungem pana în Vamă şi vrem să mai mergem aşa în 2-3 orăşele…

21192372_897732947042421_5042998862495275758_n

Pe partea de mâncare care sunt crush-urile tale?

Sunt o persoană foarte pofticioasă aşa că…

Nu degeaba ţi se spune…

Daca mă duci într-un magazin o să vreau câte puţin din fiecare, râdeau nişte prieteni de mine că eram la Costineşti şi mergeam pe bulevard si prietenele mele se uitau după haine, costume de baie, ochelari, eu eram: “ Vreau şi plăcintă d-aia, clătită d-aia, fructe de mare, mâncare d-aia!” Salivam după fiecare mâncare pe care o vedeam, îi simţeam mirosul, toată lumea se uita la mine… Restaurantul meu preferat în Italia era unde dădeai 10 euro şi mâncai ce vroiai tu, mi s-a părut cea mai genială chestie, să nu mă restricţioneze nimeni la mâncare şi la ceea ce pot alege!

Şi totuşi povestea poreclei tale de unde vine?:))

Răspunsul în partea a 3-a a interviului

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s