Analiza de Brand European- Romania

Salutare, dragi prieteni! Mi-era dor de o analiză de brand şi cum am primit provocarea de a face o aplicaţie pentru o şcoală de vară, sicronizarea s-a nimerit cum nu se putea mai bine! În articolul acesta o să încercăm să desluşim dilema României, a fi sau a nu fi un brand european. Am spus la plural, că ar fi ideal ca şi voi dragi followers să vă expuneţi punctul de vedere în secţiunea dedicată comentariilor.

Criteriile se renuanţează de această dată, vom utiliza fundamentele Uniunii Europene: respectul pentru demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor. Adiacent vom încerca să colorăm ţara în valori europene, să vedem dacă ies după prima spălare, ne vom juca cu ideologii ca: nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi barbaţi.

Primul topic este respectul pentru demnitatea umană, care la nivel european a fost testat mai ales prin episoadele legate de imigranţii sirieni, la noi au fost doar câteva mici tabere în Galaţi şi Constanţa. La nivel intern respectul pentru demnitatea umană este foarte prost înteles, în sensul că ne pare rău, chiar hrănim şi jelim cerşetori, leneşi, corupţi, uitând ca în fiecare lună mulţi dintre noi în cel mai fericit caz suntem la limită cu facturile şi nevoile de bază, facem facultăţi şi dăm pe cărţi ultimul ban şi ajungem ospătari în Amsterdam. Deci la acest capitol stăm oarecum ok, dacă nu luăm în considerare respectul de sine, pe care de cele mai multe ori îl omitem, din comoditate, sau din disperarea că nu prindem ziua de mâine…

Singurul lucru concret ce s-a obţinut dupa 1989 a fost libertatea. Putem să zburăm unde vrem, dacă avem cu ce, defapt avem libertatea totală de a face ce vrem noi în afara ţării şi aproape nimic constructiv în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Tot ce e bun tre’ să dispară din această ţară, cât de greu este să accesezi o linie de finanţare pentru o firmă sau asociaţie, să dezvoţi un proiect pe termen lung, cât de greu poţi sa-ţi faci lobby pentru crearea unei cariere de succes deşi ai toate meritele în spate. Când agoniseala de zeci de ani de şcoala şi cei 7 ani de acasă nu se pot coborî la nivelul nepotismelor şi a pupincurismului, devii alergic rapid la toţi proştii, ce datorită spatelui au impresia că merită să le pupi picioarele. Şi când ai reusit ceva mic simbolic, nu apuci să simţi adierea de libertate că se găsesc gnomii care să-ţi umbrească mica realizare: ” Da’ ce-ai făcut tu?” şi în acelaşi timp să şi-o însuşească fără nici un drept: ” Daca nu eram eu…”

Pentru partea de democraţie recunosc că am dat un search din lipsă de exemple băştinaşe ideal de adus la lumină. Voinţa poporului nostru este exercitată şi lăudată în toată lumea la catastrofe gen Colectiv şi Ordonanta 13, pare exerciţiul democratic ideal doar că lipseste şi impactul decizional. În contrast, la Cluj pentru a 3-lea an se va implementa procesul de bugetare participativă, unde o parte din utilizările bugetului sunt decise de oameni, fiind un univers paralele cu alocările lui Sevil Shhaideh în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală unde Oltul, Teleorman, Giurgiu şi Buzău se anunţă adevărate centre de infrastructură economică în viitor. Nu îmi imaginez ţara noastră ca o Atenă din Antichitate, dar decât să intru pe teren şi dau goluri din offsaid, mai bine stau la tv acasă. Îi stimez pe cei care au îndurat frigul ieşind în stradă, dar dacă tot ai scos un penalty, execută-l, da’ jos pseudo-democraţii, sechelele rămase din regimul comunist, ce împreună cu lavrele lor putrezesc în Guvern şi Parlament. La nivel de separare a puterilor în stat stăm optim, doar pentru că avem un Preşedinte ce mai pune frână unui Guvern de caruţă ce merge la goană către râpă, cu tot satul în spate.

Pe partea de egalitate în faţa legii consider că am făcut progrese, problematica cu abuzul în serviciu fiind o sursă de periclitare a unui tratament egal, însă Kovesi încă stă cu sniperul legii pe toţi, ca un pibull fără lesă, muscă orice hoţ, într-o curte pustiită.

Pe partea de respectare a minorităţilor concurăm pentru locurile fruntaşe la nivel european cu Germania şi Franţa, am ajuns la nivelul la care am avea nevoie ca noi să fim respectaţi de minorităţi, gestul de a se oferi Preşedintelui României drapelul ţinutului secuiesc şi chiar ideea atât de vehiculată că aproape cele mai sărace judeţe din România ( Covasna şi Harghita) s-ar putea dezvolta fantastic într-o formă de izolare ( ei o numesc autonomie) par nişte absurdităţi fantastice,  ei se imaginează un fel de Catalunia. La modul serios, luând în calcul faptul că la cât se taie în zona aceea în materie de păduri, la un momentan dat chiar nu o să mai aibă din ce trai, turismul fiind ceva aşa de hobby în paradisul carpatin, râmând doar naţionalismul parţial acceptat de Ungaria să le ţina de foame.

Am pus un pic din balsamul valorilor europene, dar am uitat de soluţia de prevenire de depunere a pietrelor de moară ce trag orice popor la fundul mării, mai exact toleranţa, solidaritatea şi egalitatea între femei şi barbaţi. De tolerat cum spuneam şi mai sus toleram şi înghiţim orice, chiar dacă mai facem câte un protest sporadic, văpaia se stinge repede chiar şi când ies în stradă marile sindicate: “Aveţi două opţiuni, vă promitem că vă dăm sau vă dăm şi după vă luăm mai mult decât v-am dat!” în comparaţie cu vest-europenii care la orice nemulţumire sistează activitatea zile întregi indiferent de sector sau sezon până la sadisfacerea revendicărilor. Ce mă bucură este că avem cel puţin în Cluj un grad semnficativ de toleranţă faţă de cultură, religie, orientare sexuală şi tot ce ţine de unicitatea unui individ, chiar dacă în ultima vreme s-au ivit personaje ce s-au străduit în zadar să tulbure apele în orasul unde în raport de aproape 1 la 1 se întelege românul cu ungurul şi o duc prosper.

Pe partea de solidaritate, empatia socială functionează de fiecare dată, în situaţii de inundaţii sau alte dezastre, din nimicul nostru dăm şi la altul mai amărât ca noi, partea proastă este că sunt entităţi media şi persoane publice care îşi fac un CSR neetic pe spatele sărmanilor, manipulând masele.

Deşi acum 50 ani era utopic să vorbeşti despre egalitatea femeii cu barbatul, iată că şi în Romania secolului 21, emanciparea femeii se conturează graţios cel puţin la nivel urban. La rural este o discuţie foarte dureroasă, ce pleacă de la o educaţIe şi o infrastructură în prea multe judeţe inexistentă.

Rămânând în maşina timpului pe aceleaşi coordonate, acum 5 decenii eram o ţară comunistă, în propria ei colivie, fară nici o jucărie, azi România reprezintă o promisiune de brand est-european, ce bate la porţile spaţiului Schengen şi a zonei euro. Rămâne la ambiţia generaţiei noastre şi a celor viitoare, să ne asigurăm că naştem talente şi nu îngropăm speranţele în mica Europă Românească, trecută naiv prin 27 ani de democraţie.

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Tagged with: , , , , , , , , , , , ,
Posted in Marketing, Politica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: