Petra, single no2- Poftă de viaţă

Mai ai şi alte animăluţe?

Am 2 căţei, o pisică, o ţestoasă, mai am arici care vin în vizită 😉)

Reuşesc să se înteleagă între ei? Ştiu că deobicei între câini şi pisici…

Da, sunt ca şi fraţii, cainele îl spală pe pisic, pisicul le face în ciudă, e foarte impresar faţă de ei 😊

Care ţi se par cele mai afectuoase animale ?

Câinele este cel mai afectuos, după părerea mea!

Dar cel mai puţin?

18447987_1169652793144749_852163078_nAş zice că pisicile, dar nu pot să generalizez, că sunt foarte diferite între ele. Sunt genul acela de pisici super-afectuoase şi se bagă în sufletul tău, iţi stă nonstop pe umăr sau ca şi a mea care-s super-impresare, îl strig, miscă dintr-o ureche dar nu s-ar intoarce, serios, nu eu sunt stăpânul, el e stăpânul, nu am o pisică, el mă are pe mine 😊

Se face diferenţiere la pisici de rase sau sex ca şi personalitate sau ţine efectiv de cum e crescută?

A mea nu e nici o rasă, am găsit-o. Masculii pot să zic că-şi reprezintă sexul, sunt aşa mai cu nasul pe sus, cu mustăţile defapt 😉) Pisicuţele sunt mai afectuoase un pic, bine motanii dupa ce sunt sterilizaţi încep să se liniştească şi să se tolănească, s-o dea în lene….

Cum vezi dezbaterea privind sterilizarea animalelor?

Sunt pro!

Poţi să spui şi de ce?

Da, să zicem că io-ţi dau un pisic, este destul de mare încât să poată fi sterilizat şi dacă stai la casă şi vecina ta mai are încă 3 pisici, al tău e motan, eşti pe principiul e motan, doar nu-mi vine cu pui acasă, dar gandeşte-te că el umblă şi le aranjează pe toate 3 pisicile, vecina o să fie plină de pui care o să facă la rândul lor alţi pui şi tot aşa o să umpli cartierul de mâţe, pe care nu o să le mai poţi ţine în frâu. Practic tu umpli lumea asta de vieţi care pot să aibă o soartă super-naşpa…

Având o experienţă pe acestă latură, te-ai gândit să dezvolţi şi o afacere în domeniu?

Nu aş putea să profit….

Pe partea de creştere a animalelor…

Mă ajut de toaletaj ca să-i ajut pe ei, nu ca mă îmbogăţesc eu, să-mi ridic vilă. Aş vrea să fac un curs de veterinar, este un curs nou, .După ce îmi dau licenţa am zis că mă apuc de el, ca să le ajut din orice punct de vedere, cât pot eu ajut, tot ce pot ajut…

Pe partea de studii urmează să termini…

Facultatea de psiho-pedagogie specială şi o să-mi fac licenţa pe terapie prin dans la copii cu ADHD, hiperactivitate şi deficit de atenţie şi sindrom hyperkinetic.

Partea aceasta de ADHD este până la urmă o boală sau nu?

Eu sunt de parere că toţi am avut-o şi toţi copii o au. Este o problemă când persista după ce creşti, când eşti mic e bine că o ai, că dacă ţi-e anemic copilul deja nu-i bine, e moale, nu are chef de viaţă. E bine când eşti mic să ai poftă asta de viaţă, din plin, dar când persistă deja la vârste de peste 15-16 ani, deja începe să nu fie bine.

Trecem la cealaltă extremă, la partea de răbdare, cum sunt experienţele cu copii, cum ai reuşit să dobândeşti capacităţile de lucru, cum ţi-ai dezvoltat răbdarea?

Prima mea experienţă: “ Bună, copii! Eu sunt Petra!”. Copii:”Aaaa!”, ce Petra, nu există nimeni aici, unu ciao, unu hăis😊) Nu poţi lucra cu mulţi copii deodată, eu mi-am luat maxim 5 copii şi atunci mi-am zis că nu-mi mai iau niciodată 5, de atunci îmi iau câte 3-4. Necesită foarte multă atenţie, unu iţi fuge încolo că vrea aia, eu încerc să le explic: “ Acum facem exerciţiile de încălzire, după un joc mic, apoi dans şi iarăşi un joc mic!”. Au nevoie de motivaţie, începem, facem, apoi unul dintre îşi aminteşte că trebuie să fugă încolo, nu prea ai cu cine, plus că ei sunt destul de mici, sunt cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Nu prea ştiu ei cu ce se mănâncă dansul, pentru ei cam totul e ţopa-ţopa, nu au ritm, melodie, pentru ei sunt dinăstea cu batem din palme… Dacă vreau să fac contemporan, trebuie să am copii un pic mai mari.

Cum e gândit acest program, e un fel de after-school? Sau este în loc de grădiniţa?

Eu la gradiniţă fac şi nu este after-school, îi iau eu de la grupă şi fac cu ei, deobicei merg de la 11:00 la 12:00, o oră. La început nu-mi rezistau nici 15 minute concentraţi, dar deja au avansat, stau o oră, lejer…

Care e secretul muncii cu copii agitaţi?

Le-am încercat pe toate, să vad care merg. Am încercat să nu le dau importanţă să vadă că nu mă lămuresc pe mine nici dacă sunt prăpădiţi, nici dacă nu mă ascultă, am încercat să fiu ca şi ei, sunteţi agitaţi şi alergaţi?! Staţi că alerg şi eu cu voi, să vedem care pe care. Atunci au început să mişte, s-au mirat: “ Stai un pic, what?! Tu nu trebuia să strigi la noi, să ne pui la respect, de ce alergi cu noi?”. Am văzut că merge, dacă au văzut că fac şi eu ca ei, le-am spus:” No bun, acum faceţi şi voi ca mine!”. Au început şi ei să mă asculte, asta a mers. Nu o să funcţioneze niciodată cu ţipete şi urlete, le intră pe aici, le iese pe dincolo…

Crezi în puterea exemplului?

Da, foarte mult! În primul rând trebuie să-i placă la copil de tine, dacă îi eşti antipatic nu o să te asculte niciodată, trebuie să ştii să te faci plăcut de ei.

Ce rol au parinţii în aceste cursuri de dans?

Un rol foarte mare!

Cam ce ar trebui să facă înainte şi după, astfel încat să existe activitate şi în momentul în care nu eşti cu ei…

Conteaza foarte mult, eu degeaba îi educ, s ok copii la mine la oră, dacă merg acasă şi tata începe să o bată pe mama şi aud tot soiul de înjurături, nu am facut nimic…

Ai avut parinţi care să discute cu tine, să se intereseze?

Eu nu am avut tangenţă cu parinţii, dar am auzit de la copii şi am rămas socată ce am auzit de la unii copii, o fetiţă de vreo 4 ani îmi zicea: “ Vreau să vin cu tine pe centru ca şi eu am feştele să mă fac la ochi!- What?! Cum adică?-Păi eu i-am zis la mama că vreau să mă duc pe centru!”. Am rămăs afiş, copil de 4 ani, îţi dai seama ce fel de părinţi are, plus că se vedea că era de o etnie mai rromă…18447967_1169662839810411_1261970505_n

Ţi se pare că gradul de maturizare în secolul vitezei comparativ cu vremea noastră…

Sunt prea maturi, mult prea maturi copii…

Dacă ar trebui să stabileşti nişte proporţii între chestii serioase şi copilărie cum le-ai împărţi?

Parinţii din ziua de azi îşi lasă copii să vadă toate problemele, normal că se maturizează şi încep să lege chestii în căpuşorul lor şi să vadă cu adevarat: “Stai că asta e viaţa cu adevărat!”. Nu mai există copilărie, ce joacă cu batutul mingii afară, joaca cu FIFA pe telefon sau calculator, de ce să nu stricăm ochii de mici…

Care ţi se pare că a fost momentul tău de trecere de la copilărie la viaţa de om adult ?

Atunci când începi să te loveşti de probleme cu adevărat reale, depinde de când te lasă parinţii să le vezi…

În cazul tău, pe la ce vârsta ai început să te maturizezi?

Aşa pe la un 12-13 ani, am început să aflu anumite chestii, să văd cu adevărat ce înseamnă tristeţea, fericirea…Înainte mă bucuram pentru o papusă, că mă joc cu Barbie, maşinuţe şi după accea am aflat că bucurie înseamnă să ai sănătate, să-ţi fie parinţii sănătoşi, să mulţumesc că am părinţi când vedeam pe alţii care nu au…

18449938_1169652576478104_1850304343_nPomeneai un cuvânt foarte drăguţ: fericire! Cum ai defini fericirea?

Pentru mine fericirea înseamnă să-i am pe ai mei alături sănătoşi, prietenii adevaraţi şi la bine şi la greu, nu reprezintă chestii materiale că ele vin şi pleacă…

Foarte multă lume suprapune fericirea cu sucesul, care este perspectiva ta?

Eu aş fi foarte fericită să am succes că ar însemna să ajut foarte mulţi oameni…

Discutam în înterviul anterior despre sindromul Polyanna, conform căruia dacă ai o perspectivă pozitivă asupra unui lucru…

Acel lucru va veni! Aşa şi e, dar nu e numai la lucruri bune ci şi la lucruri rele…

Ai avut situaţii în care s-a aplicat acest principiu în cazul tău?

Da, foarte multe! De exemplu, eu îmi imaginam cu tărie că o să-mi iau bacul, am zis: “ Nu se poate să nu-l iau!”Şi l-am luat din prima! La fel şi cu multe examene de la facultate, când am început să las jos ştafeta, să nu mai cred, într-adevar picam. Când nu am scris mai nimic la examen, dar eram ferm convinsă că o să-l iau şi reuşeam. Contează foarte mult ce gandeşti, aia atragi!

Cât de mult mai contează componenta educaţională în realizarea visului tău ?

Contează foarte mult să ai cunoştiinţele acelea generale că altfel eşti format dacă le ai, chiar dacă pe mine nu mă ajută cu absolut nimic istoria baletului în dansul contemporan. M-a ajutat la dezvoltarea mea psihică şi intelectuală.

Ţi se pare că ai făcut alegerea potrivită în materie de facultate? Ai avut mai multe18492151_1169652466478115_742098659_n opţiuni?

M-am hotărât aşa pe moment, eu îmi dădeam BAC-ul şi nu ştiam unde merg şi ce fac, iniţial eram pe medicină veterinară, începusem să mă pregătesc pentru admitere, trebuia să dau o gramadă de chestionare. Dintr-o dată am zis: “ Gata, copii, terapie, dans, psiho, acolo merg!”

Ai vreun regret că nu ai mers la medicină veterinară?

Nu am nici un regret, pot oricând s-o fac şi pe aia! Intenţionez să mai fac o facultate aşa de fun😊

Bun, sumarizarea întrebărilor mele cred că se apropie de final, dacă ai întrebări sau sugestii pentru mine…

Ce părere ai despre terapia prin dans, care se mai practică la noi, ce impact crezi că ar avea?

Pentru mine dansul şi muzica sunt foarte healing, degeaba îmi dai 1000 de citate motivaţionale, au un efect de 2-3 secunde clipurile de pe Golcast. Am citit că este valabil pe partea de alergare, dar cred că este valabil şi în dans, faptul că emani anumite substanţe care îţi crează starea de bine, dansul poate să-ţi facă doar bine din punct de vedere fizic şi mental. Mi-a plăcut de mic şi de când am venit la Cluj m-am bucurat că daca ai chef să dansezi o noapte întreagă mai găseşti cel puţin 3-4 nebuni care au chef să se distreze. Dansul poate fi o modalitate usoară de exersa fie intr-o trupa, în doi, acasă în faţa oglinzii…

Îţi eliberezi sentimentele şi trăirile interioare, te poţi manifesta şi exprima prin dans…

Dansul poate fi partea a 2-a a procesului de pierdere În greutate, am avut pÂnă acum regim, sport Şi poate aş încerca un tip de dans în aer liber, nu intr-o sală, în faţa oglinzii. Atitudinea profesorului să nu fie ca în multe cluburi din oraş, unde sunt mai ceva ca nişte dascăli…

Alea s făcute pentru bani…

Intocmai, pe partea antreprenorială, dacă vrei să ai persoane care să-ţi vină cu drag, să-şi rupa din timp…Dacă vezi că profesorul întârzie, nu mai pune pasiune, pe banii tăi… Contează mai mult decât dansul în sine atitudinea pe care o are profesorul de dans şi atmosfera în care predă. Nu cred că contează aşa de mult cum ai punctat la cha-cha sau bachata…

Conteaza cum te motivează18425909_1169652529811442_822010794_n, cum te corectează, interesul lui, poate te vede că greseşti dar nu te corectează, zice: “Dă-l încolo de fraier, mi-o plătit cursul!” Ce contează dacă înveţi sau nu, tocmai dacă nu inveti, o sa vii mai mult, o să-i plăteşti mai mult, sunt genul acela de oameni care se folosesc de faptul că ştiu, ca să facă bani. Eu sunt pe principiul prima dată te învăţ, trăiesc arta şi dacă îmi ies bani din ea bine, dacă nu asta e.

Dar am vazut şi multă pasiune, cred că Beny Ilieş era la un eveniment caritabil înainte de Crăciun la cantina din Hasdeu, unde ne-a predat basics la salsa şi bachata. Partenerii de dans nu ştiu daca erau împreună, dar în momentul în care dansau…

Era chimia aceea între ei…

Se vedea pasiunea…

Şi eu am aşa un prieten dansator, e gay tipul, dar e chimia aia intre noi. La balul meu de la începutul facultăţii a fost o proba la alegere, puteam să aleg o gramadă, sa cant, dar am vazut că sunt şi alţii care cantă. Cu o trupă de breakdance era competiţia aşa de mare între mine şi ei… L-am chemat pe tipul acesta, i-am zis: “- Fi atent! Nu vrei să mă ajuţi? -Ba,da! Cu ce? -Măh, vreau să fac un dans contemporan! -Bine, da’ vezi că io n-am timp să exersez şi chestii…- Stai liniştit, chimia există, improvizăm! – Bun, trimite-mi melodia să ştiu despre ce e vorba!” Nu i-am mai trimis-o, nici măcar nu ştia despre ce melodie este vorba, exista chimia între noi, eu am improvizat, nu am avut nimic pregătit, am făcut tot felul de prize, ridicări şi avioane de am luat locul 1 la dans, i-am batut pe aia care făceau de nu ştiu câţi ani, trupă de b-boy, am luat locul 1 .

Eu îmi aduc aminte că eram student şi ieşeam aproape daily în club, nu mă interesa cum arăta fata, dar în momentul în care dansam cu ea, chiar dacă nu ştia, dacă se uita în ochii mei, nu stătea să numere paşii, era super! Eu unul aş face o distincţie între dansul de pe scena şi când ieşi cu prietenii…

E total altceva!

Uite e o întrebare foarte înteresantă, de ce sunt tipe care stau să-şi numere paşii?

Depinde de tipă, dacă te place vrea să te impresioneze, prin chestia asta, calculându-si paşii…

Cu privirea în jos😊)

Crezând că dacă face o mişcare greşită sau calcă un pic strâmb, vai de mine, se sfârşeste lumea, dar nu-i aşa! Tocmai, că trebuie să fii liber, să fii cu persoana care dansezi!

Mi se pare eye contactul cel mai important! Am avut situaţii în care am dărâmat mese, am căzut pe plajă şi nu s-a întâmplat ceva foarte grav, a fost amuzant 😉)

Aia e cel mai fain!

Trebuie să fie distractiv! Am păţit o faza când am fost la un club de dans şi am vazut o tipă sprijinită toată noaptea de perete şi mi s-a făcut milă de ea, eram acolo, mă distram cu gaşca, băusem un vin şi o întreb:” -Nu vrei să dansezi? – Da, tu ce nivel eşti?- Nu ştiu, eu am venit prima dată în seara asta! -Nu pot să dansez că-s nivelul 2!” M-am uitat asa…

Nivelul 2 îmi pare rău😉)

Chiar cum sunt nivelurile în dansul contemporan începator, intermediar, profesionist?

Cam aşa ceva, eu nu m-am catalogat la un anumit nivel, niciodată nu m-am gândit: “Oare la ce nivel sunt? Cu ăsta pot dansa, oare ce nivel e?” Dacă o iei pe nivele tu eşti nivelul 1 şi eu 2, foarte bine că dansăm împreună că mai înveţi de la mine una, alta, nu?

În momentul în care treci de la un nivel la altul ţi se dezvoltă o aronganţă fără să vrei, pentru simplul fapt că ştii mai mult?

În mine, nu! În alţii probabil că da, am văzut mulţi care sunt dansatori profesionişti, gen vai de mine cine sunt eu…

Cât la sută este dansul versus aspectul fizic, cum eşti îmbrăcat, coafură?

Depinde ce vrei să exprimi prin dansul respectiv, te referi la dansul de club sau la dansul profesional de pe scenă?

În ambele cazuri!

La dansul de club nu prea contează, de ce ar trebui să fii expresiv? Trebuie să fii tu şi atât, cu-I place de tine e ok, cu-i nu asta e! Dacă io-s hip-hoperiţa şi-s îmbrăcată cu haine mai largi, la unu care îi place o piţipoancă, botoxată, nu o sa-i placă clar de mine, o să zică: “ Ce dracu e cu asta?” Dar la unu care e pe lungime de undă cu mine ar fi: “ Oh my God, o iau de nevastă! Wow!” Dar pe scenă contează foarte mult ce vrei să exprimi prin dansul respectiv de la vestimentaţie la expresivitate! Degeaba execuţi bine miscările de dans dacă nu eşti expresiv, poate prin dansul respectiv eu vreau să exprim durere, nu pot să exprim durerea cu zâmbetul larg până la urechi, trebuie să am şi mimica corectă!

Eu îmi aduc aminte de un set-up de la Bomfunk Mc’s la o seara retro din Polivalentă, unde a venit un singur dansator şi erau mişcările consacrate, dar era îmbrăcat mai prost ca atunci, deşi nu-s expert în modă, d-aia ţi-am pus întrebarea…

Contează!

Era un trenning vechi, probabil vroia să arate vintage…18426023_1169658586477503_520605754_n

Fază este că dacă vrei să reprezinţi ceva retro trebuie şi sa te îmbraci în sitlul respective, că nu pot să-ţi fac un dans retro cu tocuri de 25, fustă scurtă şi toate avioanele ce se poartă în zilele noastre. Nu văd o piţipoancă dansând retro…

Care sunt melodiile tale care îţi cresc nivelul de bucurie şi cele mai healing pe le-ai recomanda cititorilor, ce poate acum sunt puţin supărăţi?

Dacă e vorba de dans profesional, nu prea folosesc melodii cu versuri, efectiv negativ, instrumental, care efectiv îmi transmit starea şi daca îs fericită, mă introduce în starea potrivită, trebuie să simţi că să poţi să faci asta…

Pe partea de recâştigare a echilibrului personal, ce artişti alegi să te scoată din starea de suparare?

Trapul şi chestii ce sunt pe la Untold, Dj Tiesto şi avioane dinăstea, când le dau la maxim iţi dai seama că încep să mă distrez, îmi aduc aminte de Untold, vai ce fain a fost şi gata vine bunăstarea…

Că tot suntem la partea de mainsteam, ce părere ai despre trupele noi româneşti apărute, ţi-aş indica 3 exemple picante gen Şatra Benz…

Nu i-am ascultat niciodată că am văzut pe facebook că se făcea foarte mult mişto de ei…

Pentru că ei la rândul lor chiar fac mişto de ei😊)

Da?!

18471451_1169652689811426_261415278_nCe părere ai despre Carla’s Dreams şi The Motans?

Îmi plac câteva piese de la Carla’s care le cânt şi la karaoke, cum ar fi “ Eroina”

Cu E😊)

Cu E😊) asa..dar s de părere că nu o să rămână foarte mult timp, adică peste 50 ani nu ştiu dacă o să mai fie în top, cum au ramas anumite piese de la Guns n Roses. Sunt chestii trecătoare, tre să fii super-tare ca să însemni ceva…

Şi The motans?

I-am depistat şi eu de curând, îmi plac sincer dar îi ascult aşa când sunt plictisită…

Pe final ar ideal un mesaj pentru fanii dansului, pentru cititorii blogului…

Daca vrei să faci artă, fă artă, nu încerca să te îmbogăţeşti, dacă caştigi ceva din ea bine, oricum caştigi experienţă şi un healing foarte bun pentru tine, care ţi-e benefic. Prin artă putem să ajutăm pe semenii noştri, dacă ştim cum să deschidem un pic ochii!

Perfect, îţi multumesc din suflet pentru timpul aşternut în rândurile mele şi sper să ne revedem cât de curând!

Oricând ai nevoie, contacteaza-mă!

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Posted in Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: