Ca un copil care vede pentru prima dată marea

Unde rămăsesem? A, da, staţionam în Gara de Nord şi la plecare fetele se mirau de pasajul Basarab, care într-adevăr este impresionant, dar eu deja eram setat pe melodiile lui Chirilă care răsunau din telefon până ce avea să-mi apună traficul de net:)) Dar ce mai contează telefonul când ajungi la mare 🙂 Parcă totul este premeditat, pregătit deja de la Dunărea ce te întâmpină la Feteşti, Cernavodă, caii sălbatici şi adevăratul welcome când opreşte trenul în Constanţa, de nerabadare simţeam că aş putea alerga pe jos până la Eforie Nord :))

Se vedea ditamai Techirghiolul şi în toată adormeala în care eram încă semicaptivi ne-am dat seama că trebuie să ne dăm jos. Deşi era abia 10 dimi nu ne-am uitat nimic în tren, cred :)) Coborâm, aşteptăm să treacă trenul să putem traversa. La vederea plăcuţei cu Eforie Nord parcă începe să-mi bată inima ca la un copil, generându-mi un entuziasm suficient să parcurgem cele 30-40 de minute pe jos, pe gps până la cazare, un drum cu încercări, cu opriri la fiecare intersecţie ce părea mai importantă să fim siguri că nu o luăm greşit. La un moment dat, torţile plasei s-au plictisit şi au cedat, însă noi nu ne-am dat batuţi;)) Trebuia să ne ţinem de termenii negocierii când am pus în balanţă cazarea în Eforie vs Mangalia, preţul fiind hotărâtor. De aceea în momentul în care am ajuns la camping am cerut o casuţă de munte cu 2 paturi, că oricum noi nu dormim şi am iesit la 12,5 lei pe noapte de cazare:)) Ne-am dezpachetat lucrurile, repede un duş care se pare ca doar în cazul meu a fost rece, că nu am avut răbdare să-l las să curgă şi am pornit prin Eforie pentru shootingul foto de pe faleză.

Planul iniţial era să aj1.JPGungem în Vamă după ce ne plimbăm prin Eforie. Ajungem pe faleză, fetele îşi scot aparatul, trepiedul, telefoanele, baloanele, să tragă selfie-uri şi cadre de sus. Eu dau drumul la un live pe facebook şi mă alături freneziei fotografice, ronţăind biscuiţi dietetici, că luasem toate pachetele trimise de mama din Italia:))

Coborâm atent pe plajă pe nişte trepte abrupte şi foarte tricky şi de acolo îmi las şlapii şi o iau la goană prin nisip şi scoici să în mare, aşa niţel cu picioruşele că era destul de rece şi învolburată, plus că eu nu ştiu să înot:)). Şi acum începe adevărata sesiune foto, fără ceaţă şi plină de voie bună, glume, scoici, nisip, stabilopozi, biscuiţi, pălării, baloane.DSC_4222.JPG

Ne cam rodea stomacul de ceva mâncare călduţă şi hotărâm să urcăm spre centrul staţiunii. Pe drum parcă gând la gând cu bucurie se iveşte o tonetă cu hamsi şi porumb fiert, având şansa să încercăm aperitivele marinăreşti. Adriana vroia midii şi eu calamar şi am făcut pact după micul dejun cu hamsii că dacă găsim în centru mult râvnitele fructe de mare, ne luăm fiecare fiecare câte o porţie şi gustăm unul de la altul+ Claudia de la amândoi:)) Max s-a rezumat la porumb ea fiind alergică :(. Cum zeiţa Fortuna ne-a călăuzit drumul până să dăm de autoservire, am gasit un fast-food de specialităţi marinăreşti şi ne-am ţinut de plan. A fost foarte amuzantă reacţia doamnei şi a fetelor când am cerut la mână, no ca la shaorma:))

Deja ne veneau idei, gen să luăm trenul de 17:09 spre Costineşti şi apoi cel de 21:51 mai departe spre Mangalia-Vama Veche. Gândim problema la o ciorbă de burtă şi ciuperci gratinate în cazul meu, iar în meniul fetelor erau tot ceva ciorbe cu mici şi cartofi prajiţi la nişte preţuri cam piperate, aproape de 20 lei. Pasul următor era să luăm ceva de băut, să ne echipăm şi să purcedem spre Costineşti. Am tot căutat Alexander Lemon, vodka mea prerată de băut la mare, dar nici urmă de ea prin Eforie, ne-am muţumit cu un vin dulce de masa Muscatel, aşs digestiv, dacă tot păpasem :))

DSC_4262.JPGMergem chill spre gară, luăm trenul spre Costineşti, care era parcă aceeaşi săgeată plină ca cea de la Cluj-Dej, doar parcă un pic mai pestriţă, cu ceva italieni şi cocalari disperaţi să tină usă deschisă să poată fuma. Ca să combat căldura mi-am aşezat pe nas ochelarii proaspăt achiziţionaţi din Eforie frumos, corespunzător, pe barosăneală, cu aportul consultativ anti-cocălăresc a expDSC_4312.JPGertei Max.

Coborâm în Costineşti, asist la o revedere a fetelor cu ceva colegi de asociaţie sau facultă
şi apoi ne continuăm peripeţia spre plaja Kiss. Ioi, stai! A trebuit să ne luăm si 2-3 magneţi suveniruri de la tarabe, că aratau prea fain şi parcă erau doar 5 lei bucata. No, mergem pe plaja şi aici muzică de Loca Beach Party, aşa super-faină că m-am dezbrăcat la bustul gol şi am îmbrăţişat valurile un picuţ. Trecem de pit-stopul acesta şi o luăm spre epavă care era 100% acoperită în ceaţă, credeam că s-a scufundat. Pe drum iarăşi poze, filmări pe trepţile de lemn ce dădeau în mare, pe plaja să mergi spre epavă era destul de periculos, valurile din Costineşti fiind peste cele din Eforie!

DSC_4542.JPGUşor, uşor se arătă şi Evaghelia cea adormită, uitată de greci de atâta timp. De fiecare dată pare atât de impunătoare, fiind simbolul staţiunii de atâta amar de timp. Mă tot întrebau fetele cum se ajunge, ce o păţit şi le povesteam cu patos cum a fost abadonată pentru încasarea asigurării. Bonus mai era şi barca de pescari pe care am introdus-o şi pe ea în colajele noastre foto. Un pescar s-a însinuat şi el pe acolo să facă rost de ţigari, dar m-a nimerit pe mine nefumător:)) O luăm la pas cu stop-cadru înapoi spre plaja de la Obelix, unde am zăbovit niţel, am încercat un pic marea desigur, ştiind că acolo e un pic mai rece decat la Kiss. Următoarea oprire era teoretic White Horse, dar am vrut să le arăt şi priveliştea de la Vraja Mării, bine mai mult pentru mine a fost aşa un prilej să rememorez cele mai frumoase rasărituri.

Într-un final ajungem şi în White Horse unde ne-am cinstit cu whiskey si absinth+plus probabil ceva cola, să fim gata de Vamă, unde preţurile sunt destul de greu accesibile. Plecăm din White Horse şi ajungem în câteva minute în gară. Fetele observă că am uitat la bar telefonul şi încărcătorul! Bagă sprint printre scurtături să nu pierd ultimul tren spre Mangalia! Mă jur că am alergat orbeşte, norocul meu că ştiu staţiunea ca pe ochii din cap şi fac mişcare regulată macar 2 ore pe săptămână :)) M-am întors la timp în gară dar mă cam clătinam de la efort :))

Pe tren am luat somn şi Max s-a gândit să mă folosească drept suport pentru o operă de artă cu rujul, rezultatul fiind o faţă ce părea super-pupăcită, dar eu nu aveam treabă, eram pe modul Vamă şi cântam:)) Cum microbuzul din gara Mangalia spre Vamă lipsea, am fost nevoiţi să apelăm la un rechin ce ne-a taxat cu 40 lei şi dupa câteva slalomuri nebune pe contrasens, s-a plictisit de trafic şi ne-a lasat aproape de intrare în Vamă, mai bine să mergem pe jos decât să murim stupid…

DSC_4944.JPGAjungem în sfârşit la destinaţia finală: Vama Veche! Am plecat la Vama Veche că să ne găsim pereche conform check-in-ului Claudiei, probabil singura dintre noi care mai avea baterie. Şansele să dau de tovarăsul Teo erau lăsate la voia întâmplării, dar simţind că destinul ţine morţiş cu mine am găsit tradiţionalul nostru Alexander, la suprapreţ în dublu exemplar şi am zis ce-o fi o fi :)) Ne-am aşezat la focul de tabără, am cântat apoi am luat o pauză de plimbare pe alee şi am dat de TEO. Ne-am cinstit ca fraţii fâcând schimb de fanione vodka vs vişinată şi cu fetele, toată gaşca ne-am pus iar pe cântat. La un moment oarecare, fata mea am considerat nisipul o perna fină, probabil din cauza obrajilor arsi de căldura focului de tabără.

Mă trezesc fetele şi mă conving cu greu să mergem spre gară, ratând răsăritul. Ne întoarcem spre Eforie rememorând tot ce se putea, răsfoind poze şi filmări, ajungem la cazare unde am mai trecut printr-un duş rece. Am folosit opţiunea să luăm trenul mai târziu din Constanţa, unde nici acolo nu am fost lipsiţi de experienţe palpitante.

DSC_4993.JPGDin gară vroiam sa ajungem la Cazino, dar ne-am ratacit cu vreo 2 autobuze, dacă luam un taxi ajungeam mai repede şi mai ieftin. Ajungem dupa peste o ora de rătăcit cu busu şi mers pe jos în port, unde nu am mai stat să vedem drifturile că era prea mare aglomeraţia, ne-am îndreptat spre Cazino, unde ne-am amuzat de 2 beţivi ce încercau să se “ajute” unul pe altul să urce scările, apoi în continuare pe faleză prin zona de terase, ajungand într-un final într-un bistro din zona bulevardului Tomis dacă nu mai înşel, în orice caz prin centrul vechi. Ne-am comandat borş de peşte în cazul meu şi paste bolognese, pene şi mici cu cartofi prajiti dacă vorbim de preferinţele culinare ale fetelor. Bine l-am rugat pe garcon să pluseze şi cu o salată de murături şi o apă plată cu lămâie pentru subsemnatul că mă durea capul groaznic:)) S-au ţinut de cuvânt că ne servesc în 30 minute ca să prindem trenul, tot respectul mai ales că era destul de aglomerat tot centrul.

Terminăm rapid, nota plătită în avans, fuga spre taxi şi în 7 minute am fost la gară. Mergem să ne luăm bagajele, dar în ameţeala creată nu ştiam linia, apoi pe unde e pasajul subteran al vieţii, noroc ca trenul a avut iară întârziere. Popeseşte şi trenul vieţii, dar vagonul nostru nu era înca încorporat. Ne urcăm totuşi în ultimele vagoane şi când auzim că vagoanele noastre au fost legate, o luăm lejer prin tren spre ele, dar ne-am oprit în uşa de la vagoanele de dormit că de data aceasta aveam bilete la necompartimentate. Am coborât din tren şi fuga pana la ultimul vagon din toate cele 20 şi ceva din cate erau.

Un vagon cu scaune pentru minioni în care cu greu ne-am găsit somnul spre casă, norocul meu că un vamaiot ungur din Braşov, pe nume Şoni s-a trezit să ni se alature şi să mă facă să vreau să adorm, să visez la urmatoarele poveşti marinăreşti de vara viitoare.

Contabiliceşte, după o cheltuială de 600-700 lei m-am ales cu o aventură pe cinste alături de 3 fete de pomină şi un nebun de alb, plus câteva bonusuri gen un gat sucit de pe tren,  un brat de bilete, 2 suveniruri, o pereche de ochelari de soare, haine de spălat mai puţine decât au rămas nefolosite, multe poze, filmări şi prietenii la început de drum.

Photo credits: Adriana Ionela

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Posted in My life

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: