Ca un copil care vede pentru a nu ştiu câta oară marea…

Vineri, ora 15:16 mă sună Florin să iesim la o poveste în Iulius Parc şi deşi plănuiam să stau pe acasă, parcă nu aveam moodul necesar să transcriu 2 interviuri pentru blog, am zis că e timp tot weekendul. Aşa că m-am echipat psihic pentru modul chill în parc şi am luat-o la pas spre meeting point.

gg.jpgTot stând tolăniţi pe iarbă, mai aruncam priviri la gagicile din jur, povesteam vrute şi nevrute, amintiri despre mare, planuri de 1 mai şi la un momentan mă plictisesc şi zic:

Eu- De aici unde mergem? Ieşim pe undeva diseara?

F- E un show de improvitaţie, putem merge!

Eu- Bun, hai să vedem pe cine mai virusăm :))

O sun pe Antonia că poate weekendul ăsta rămâne prin Cluj, dar răspunsul e negativ, dar îmi dă un pont că Max, colega ei se pregăteşte să meargă la mare alături de 2 colege de facultate. Demult plănuisem să zbor la mare de 1 mai şi am făcut lobby să mă alătur lor. Toate bune, numai că eu nici măcar nu eram acasă şi trenul pleca într-o oră, colac peste pupăză aveam doar 250 lei in buzunar, care nu-mi ajungeau nici de tren. Mă tot sfătuiesc cu tovarăsul meu, stau să mă gândesc ce bani mai am pe celălalte carduri şi parcă dădea un buget rezonabil :)) Ca să fiu sigur că nu mor de foame îl sun pe tata care venea de la job şi trebuia cumva să ne intersectăm pe drum să-mi împrumute nişte extra cash :))

Mă mişc repede cu ajutorul tovarăşului Florin, iau taxi până acasă, arunc toate dulciurile şi hainele din jurul meu în ghiozdan pe acorduri de pe youtube cu specific marinăresc puse la mişto de Florin, rapid în 10 minute şi tuleo :))

Tata mi se iveşte la fix în cale pentru suport, iau taxiul spre gară unde şoferul era în pană de idei pe unde s-o ia, ca să ajungem în 10 minute, fiind rush hour. O sun pe Max care îmi zice că centru e blocat, bun o luăm prin Mărăşti, deşi taximetristul insista că şi Mărăştiu e la fel de plin :)) Back-up, Florin mă ajută cu un număr de la info CFR să vedem dacă are întârziere trenul, dupa 5 încercări primim vestea bună: avem 10 minute în plus, trăiască întârzierile CFR :)) Tot plusam cumva să-l conving şi pe Florin să-şi ia concediu şi să vină şi el la mare, dar n-am avut sorţi de izbândă

Cu un ghizdan în spate şi bajagul la Florin, coborâm în gară şi fugim repede spre linia greşită desigur, că acolo deja stationa un tren. Din fericire suntem redirecţionaţi spre linia bună, unde era un Untold de tineri care trebuia să intre în 2-3 garnituri de săgeată cel puţin până la Dej. Îmi iau la revedere de la Florin şi cu chiu, cu vai urca la bord. Abia pe la jumătate drumului spre Dej reuşesc să escaladez mulţimea până la necompartimentatele unde aveau loc cele 3 artiste. Culmea, aveau şi un loc liber pentru mine, că a 4-a tipă şi-a luat bilet dar nu a mai venit :)) Radem, caterincă într-o gaşcă super-faină ce se contura cu un sibian, Max-nemţeanca, Claudia-bistriţeanca şi Adriana-craioveanca :)) Până la Dej nici nu a mai venit naşul, că probabil nu avea pe unde:)) Oricum nu aveam bilet:))

Ajungem la Dej, unde am stat ceva după legătura spre Eforie, dar nu a fost bai, ne-au ţinut de urât vinul, voia bună şi baloneşele de săpun. În trenul spre mare, profit iarăşi de locul liber la cuşetă de data asta, deşi eu îmi luasem bilet normal din Dej:)) Vine naşul ia biletele la grămadă, nu se prinde că avea chef de caterincă cu un bătrânel :))

Dar ce să facem că nu aveam somn? Max găseşte bucătăria trenului care până atunci nu ştiam că există şi iărăşi reluam glumele, caterinca, dăm drumul la muzică, păcat ca sticla de vin o terminasem în Dej :))

Trenul poposeşte în Bucureşti şi începem să planificăm unde să mergem într-o zi jumătate, în cărţi fiind Vama, Eforie, Mangalia, Constanţa şi poate Costineşti. Ca tacâmul să fie complet aflu ca Teo, fratele Antoniei, omul responsabil de cel mai vizualizat articol de pe blog, merge şi el în Vamă. Avea să urmeze o nebunie pe care o să v-o povestesc în partea a 2-a a articolului, că încă pun lucrurile cap la cap, răsfoiesc pozele & filmările şi cer informaţii din surse:))

Ne auzim maine că ma pun la meci, Hai Dinamo!

P.S La articolul ăsta nu am mai stat să-mi bat capul să verific gramatica că pierdeam firul acţiunii, dar am compensat cu diacritce :))

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Posted in My life

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: