Te întrebam în prima parte a YOLO-interviului, dacă ţi-ar cere cineva un titlu de piesă ca recomandare ce i-ai sugera?
Du-te la “ Sânziana şi Perpelea” ca e cel mai tare! Are comedie, dragoste, tot ce trebuie, poate fi văzută de oricine, nu e grea, eu am fost de 4 ori şi m-aş mai duce încă de o sută de mii de ori. De asemenea “ Romeo şi Julieta”, “ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sunt faine!
Piesa “ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” ai fi prefera-o în locul cărtii ce era materie de BAC?:))
Eh, eu citesc oricând, mai ales când avem deplasări, pe drum când mă plictisesc . Am citit şi cartea, mi-a plăcut foarte mult, eram chiar curioasă cum o pun în scenă şi am rămas cu gura căscată.
Urmăreşti anumiţi autori ?
Am aproape toate cărţile de Paulo Coehlo, îmi place foarte mult filozofia!
Într-un interviu anterior o prietenă pomenea acest autor mai ales pe partea de alchimie, chestii care sunt din afara…
Universului!
Da, din afara realităţii! La acel interviu i-am adresat o întrebare pe care aş vrea să ţi-o adresez şi ţie cu dragă inimă, crezi că există cu adevărat magie în viaţa ta, chiar dacă în teorie magia este ceva imposibil?
Aşa mi s-au aliniat planetele, au fost momente în care nu mai credeam, intram într-o stare de monotonie şi atunci se întampla ceva, nici nu ştiu dacă îl pot numi destin, magie, singura explicaţie este că cineva acolo sus mă iubeşte şi aş vrea să mă ţină aşa 😊
Era şi o explicaţie stiinţifică, într-un articol despre o teorie, sindromul Pollyanna, gen dacă te gândeşti într-o formă pozitivă asupra unui lucru tot universul conspiră la realizarea dorinţei!
“Secretul”, nu?
Da! Că pomeneai de partea cinematografică, la ce filme s-a meritat să mergi?
Ultimul film care mi-a plăcut a fost “ Logan”, continuarea de la “ X-Men”, m-a ţinut mască o gramadă de timp. Un film ce m-a marcat a fost “ The Pursuit of happiness” cu Will Smith. Apropo de magie, a fost un film recent cu Will Smith în care el e prostit de prietenii lui ca există moarte, iubire şi timp în carne şi oase. Acela a fost un film care m-a motivat, vreo 2 zile m-am gândit, m-a pus aşa pe gânduri…
Acesta este tiparul tău preferat de filme, de tipul motivaţional, care te lasă vreo 3 zile să te gândeşti ce a vrut să spună?
Clar, comediile nu mi se par foarte atrăgătoare, îmi plac filmele de groază foarte mult, chiar dacă nu prea par genul, bine nu cu un monstru şi încă o manuţă, ci chestii care s-ar putea întâmpla pe bune. SF-urile nu le prea urmăresc, dar “Logan” şi seria “X-Men” mi-au plăcut foarte mult!
Eşti fană a creaţilor artistice autohtone?
În ultimul timp am citit “ De vorba cu Ema” şi nebunia cu “ Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea”!
Că să evadăm un pic din sfera chestiilor serioase, unde e locul în care Abi merge să se deconecteze total ?
Nu prea sunt singuratică, dacă vreau să intru într-o deconectare îmi pun muzica la maxim să nu mă audă nimeni şi dansez prin casă, fac curat sau citesc.
Mai ai timp şi de vacanţă?
Nu prea, pe timp de vară avem o lună pauză, anul trecut am fost prin Cluj cu o gramadă de proiecte care implicau sportul, “Zilele Clujului”, activităţi prin parc, ce nu mi-au permis să plec…
Şi dans, prima ta dragoste!
Claar!
Ştii că e dilema munte vs mare, tu unde te situezi?
Cred că munte, cu toate că şi la mare îmi placea. La munte aş putea face mai multe chestii, mai ales că în ziua de azi găseşti şi un spa, un hotel cu un pic de piscină. Eu nu mai am răbdarea aia ca atunci cand eram mică să mă joc cu valuri, nisip, ţi-am zis, sunt momente când nici să stau la plajă nu am răbdare…
Ai locuri, cabane, unde te-ai întoarce cu cel mai mare drag?
Braşovul mi-e în suflet maxim, nu contează că e Predeal, prin împrejurimi, mi se pare un oraş super şi am ajuns să mă duc pe jos până la semnul cu Brasov, acolo e altă lume, ca o poveste!
Ştiu că în judeţul Bistriţa este o zonă foarte apreciată, foarte speciala: Colibiţa! Ai apucat să mergi acolo?
Un Revelion mi l-am petrecut acum 2 sau 3 ani şi nu vreau să spun cum e senzaţia…Să te trezeşti şi să te uiţi pe geam la lac, la soare, la strălucire, Îţi vine numa să stai şi să priveşti, într-o linişte aşa, e superb, merită!
Încă nu am ajuns, dar mi-aş dori, îmi aduc aminte că senzaţia pe care ai descris-o am avut-o şi eu când am fost la Beliş…
Da, Tarniţa seamană cumva, dar parcă la Colibiţa e mai organizat…
E de a ta!
E mai aranjat, e mai logic, la Tarniţa sunt 2-3 cabane, lacuri, dar la Colibiţa este foarte frumos, merită!
Care sunt criteriile în momentul în care vrei să mergi undeva? Prietenii, locul, perioada, cum le prioritizezi?
Mie îmi plac chestiile spontane, nu-mi place să-mi plănuiesc de azi că mă duc peste 3 săptămâni la munte. Ţin minte că eram în liceu cu o prietenă, pe la începutul verii, când nu ştiam ce facem, mai aveam antrenamente, stăteam aşa la masă şi am zis: “ Mergem la mare?” A fost asa “ Tu vrei să mergem? Da!” Şi săptămâna următoare am plecat! Şi la modul acela am fost…
Ca în “Selfie” 😊)
Da, atunci terminam antrenamentele, mai aveam exact o săptămână şi exact aşa a fost, hai să mergem la mare şi ne-am dus!
Cu trenul?
Claar, nu am dormit toată noaptea! Îmi plac spontaneităţile! În momentul de faţă ar fi pe primul loc meciurile, dar clar urmăresc vacanţa. Dar îmi plănuiesc vacanţa în zilele libere, zic: “ Ok, am liber, acuma ce fac?”. Şi a 2-a zi m-am dus!
Eşti o persoană care nu-şi creează asteptări legate de o vacanţă sau ai anumite standarde?
Îmi place necunoscutul, să mă bucur de ce primesc fără să mă astept, altfel trăiesti! Dacă mă duc acolo că am auzit că e fain şi vreau să văd, poate ajung şi nu-mi place, nu e cu mi-a zis colegul sau prietena. Mai bine mă duc acolo şi când ajung să zic wow, mă duc orice ar fi, nu-mi place să mă iau după…
După review-uri😊)
De multe ori îmi place să fac lucruri pe care nu le face toată lumea, toată turma merge la Colibiţa, eu nu mă duc uite aşa de al dracu😊)
Nu mergi pe mainstream😊)
Mă enervează, cum era nebunia cu “ 50 Shades of Grey” toată lumea era înnebunită, eu de al dracu nu m-am dus😊) Nici măcar “ Avatar” nu l-am văzut, pentru că lumea era înnebunită dupa el😊)
Revenind la locul meu preferat, la mare, care sunt staţiunile preferate?
Mamaia e de top, am fost şi în Costineşti,Vamă, Eforie, dar Mamaia e mai pe placul meu !
Ce are în plus?
E mai organizată, Costineştiul este foarte mare, nebunie, cu tineret, nu zic că-s eu bătrână, dar e un pic prea mare nebunie. Dacă mă duc în vacanţă, mă duc să mă relaxez, Mamaia mi se pare mai curată, e altceva, cu plaje privat, nisipul mai fin..
Pe mine valurile din Mamaia ma disperă că-s prea mici, chiar dacă nu ştiu să înot…
Nu te poţi arunca în ele 😉)
Am amintiri de pe la 2/3 noaptea alergând pe pasarela din mare cu valuri din toate direcţiile…
–
Şi eu am amintiri din Costineşti cu toate cantonamentele mele, aşa că nu mai merg la Costineşti, am făcut aproape an de an cantonament şi atunci pentru o vacanţă clar n-aş alege marea pentru că sunt satulă…
Şi totuşi cantomentele au o parte distractivă, că te forţează să mergi în vacanţă, cum sunt antrenamentele pe plajă?
Grele, nisip, soare, oameni care se distrează, beau bere langă tine şi tu mori acolo de nu mai poţi. La un moment dat, în Costinesti, ţin minte că noi mergeam la antrenament la 06:00 şi oamenii erau înca acolo în cluburile deschise petrecând. Eram: “ Ok, noi acum ne-am trezit şi voi înca nu aţi dormit?!” Sau se mai apuca câte unu, fugea după noi…
Sportiv şi el, fiind fetele de handbal, arătaţi bine, avea şi motive😉)
Dimineaţa la 6 nu ştiu ce să zic…
Ai avut momente în care să stai să admiri răsăritul 😊?
Daaa!
Mie mi se pare motivul pentru care merită să traieşti, răsăritul la mare…
Când merg în vacanţă, poate apuc să nu dorm ca să-l văd a 2-a zi, dar dacă stau afară, nu cred că m-aş putea trezi să-l văd, poate m-aş trezi o dată, dar atât, nu de mai multe ori…
Din punctul meu de vedere întrebarile şi-au atins potenţialul, eu obişnuiesc să las libertatea de a-mi adresa întrebări şi sugestii, aşa că mingea o pasez la tine pe extremă…
Mi-a plăcut super-mult că au fost chestii care nu le-am mai povestit până acuma, chestii personale…
Din cate văd eu eşti o persoană, ai tot 2 mâini, 2 picioare…
Dar să ştii că foarte mulţi se feresc de chestiile d-ăstea mai apropiate de suflet şi încearcă să meargă strict oficial…
Apropo de suflet am uitat o întrebare…
Spune!
Aproape în fiecare poză eşti cu Alex, o mamică cu 100 de copii în spate, cum se manifestă atracţia aceasta faţă de copii, este un fel simţ matern, de ce îţi plac copii?
Mi-s dragi când îi văd, majoritatea vin la meciuri, mi se pare super-tare să văd copii atât de mici să vadă un sport. În ziua de azi toată lumea stă pe tabletă, pe facebook , nu ştiu ce înseamnă răsărit, să te joci şotron, elastic şi alte jocuri, stau cu capul într-o tableta şi nu mai ştiu care e realitatea. Cu Alex aşa a început, la început nu-l ştiam, a fost suporter, acum e mai mult decât prieten….
Preşedintele fan-clubului Abi !
Da, după fiecare meci alerga către mine să mă strângă în braţe! Cum să nu-ţi fie drag, când vine într-un suflet cu toată dragostea lui, să te strângă în braţe, chiar dacă nu ai câştigat?! Ei habar n-au chestiile ăstea, ei văd frumuseţea, dacă am trai toţi prin ochii unui copil, am fi super-fericiţi!
Acesta este titlul perfect de articol!
Da?
Da!
Super, yey! Prin ochii unui copil!
M-ai molipsit şi pe mine, copii sunt ca nişte minioni!
Da,da, apropo îmi plac mult!
Eşti fană desene animate?
Oi, oi, oi, toate le ştiu😊 La filme am uitat să le zic, pe toate le-am văzut, inclusiv “ Batman Lego”!
În momentul în care o să te decizi să fii mamică, o să ai deja în spate experienţă😊)
Iţi dai seama!
Ştii că sunt joburi unde se cer 5 ani experienţă în domeniu, la tine, tu deja ai experienţa cu copii în spate!
Da, îţi dau energie, sunt convinsă că şi de acolo o iau, am momente când mă mai întalnesc cu el seara după antrenament şi zic: “ Băh, nu mai pot!” Dar când îl vad, ioi, m-aş putea bate cu el, l-aş putea alerga, nu pot să stau supărată când sunt cu un copil, mă transform automat. Subconştientul nostru e super-păcălibil, dacă zâmbim inducem automat fericire, zici: “ Băh, nu-s obosit, fac aia, aia! “ Automat eşti aşa şi crede-mă că aşa bine lucrează chestia asta de mori 😊)
Eşti o persoană matură, o femeie superbă, dar ai spiritul acela de copil😊
Clar!
Cred că ai putea fi lejer personaj de desene animate! Defapt stai că te-au desenat, te-au transformat cei mici 😊)
Îmi place să mă prostesc, doamne feri şi în poze foarte rar stau serioasă, zâmbesc, nu-mi place să fiu aşa moale 😊
În finalul poveştii din “ Crăiasa Zapezii” era ceva de genul că protagoniştii, care se uitau în urmă, chiar dacă erau deja adulţi, ştiau că în sufletul lor o să rămână mereu copii…
Eu zic că o să fiu un veşnic copil, indiferent caţi ani am, ador când vin oamenii la mine si mă întreabă: “ De unde ai atâta energie că mi-o transmiţi şi mie, vreau să fiu ca tine în fiecare zi!”
Debordezi, vibrează masa când vorbeşti!
N-am stare, mă mir că am rezistat!
Se simte energia!
Mă mir că am avut răbdare să stau atâta să-ţi povestesc că eu nu am răbdare aproape deloc. În schimb când aveam proiecte la facultate, de editat filme, să scriu, să pun o poză, îţi jur că la alea pot să stau toată noaptea fără să mişc, ca fiecare secundă să puşte cu imaginea, dacă pasul pe care l-am făcut vreau să arate altfel…
Şi eu la fel când facem promouri pentru asociaţie, gimme five! Oameni care stau noaptea să editeze filme, credeam că-s singur😊)
Creativitatea, inspiraţia şi învaţatul le fac toată noaptea, în timpul zilei nu pot, ştiu că pot face orice altceva, nu pot să mă pun să învăţ, eu sunt un pic ciudată, minion. Mi-am găsit momentul când pot să fiu calmă…
Switch-ul!
Mă mai întreabă lumea: “ Da’ tu când te opreşti?”. Atunci stau concentrată, cât e necesar, să iasă perfect!
Că tot vorbeai de planuri, ce vrea să facă Abi anul acesta, pe unde se vede ea?
Multe😊)
Răspunsul ăsta era previbil, nu mă aşteptam la un nu ştiu 😊
Principala dorinţă este să ajungem pe un loc cât mai sus, îmi doresc din suflet să retrăiesc momentele acelea din Champions League şi chiar vreau din toată inima mea şi stiu că se poate să fie cu echipa Clujului. Pe partea profesională, din moment ce am ales PR-ul, chiar vreau să mă ocup, poate nu numai de partea de echipă, aş vrea să lucrez în domeniu şi extra ca să-mi formez motricităţi, abilităţi, că idei am destule, aştept să le pun în practică!
E bine să faci multe lucruri să nu intri în starea de monotonie sau să faci un singur lucru dus până la cel mai înalt nivel?
Ţi-ai găsit să mă întrebi pe mine 😉) Vorbind strict despre mine, clar, părerea mea este că e bine să faci mai multe lucruri pentru că altfel ajungi să te plictiseşti şi să nu-ţi mai gaseşti motivaţia, dar dacă am de câştigat meciuri, las deoparte celălalte lucruri. Cel mai important este să-ţi fixezi nişte priorităţi care să-ţi fie baza şi toate care le poţi face pe lângă să fie aşa din placere. Când ajungi să te chinui, să te enervezi, să nu-ti placă, sa nu-ţi iasă, mai bine renunţi la câteva şi le faci pe celălalte. Atâta timp cât faci ce-ţi place nu o să-ţi dai seama că faci prea multe, îţi plac toate, prioritatea trebuie să ţi-o setezi şi toate celălalte le poţi face fără nici o problemă!
Dacă te-ai întalni cu Abi, anul 1 în Cluj ce i-ai spune?
Ştiind prin ce am trecut sau fără să ştiu?
Ştiind viitorul! Să ziceam că la masa noastră ar veni Abi din anul 1 de Cluj!
I-aş spune: “ Bine, fată! Ţine-o tot aşa!”
Ai avea ceva reproşuri ?
Nu regret nimic, sincer pentru că inclusiv când am greşit sau am făcut ceva ce nu mi-a convenit, clar din lucru ăla am învăţat, îmi place să mă gândesc că nu destinaţia este importantă, ci călătoria. Clar şi greşelile, cu plâns, cu râs, cu nervi, toate lucrează ca să te formezi la final. Nu ştiu când e finalul, nu contează, călătoria e lungă!
Te-ai gândit la planurile personale, că ştiu că în viaţa unui sportiv chestiunile de familie trebuie setate, presupun o pauza, de un an, doi, ai luat în calcul aceste aspecte?
Nu! Momentan trăiesc din plin şi când o să fie momentul acela, clar o să mă gândesc, sunt tânără şi vreau să continuu, nu pot să zic, se întâmplă să mă pălească…
Dragostea😊)
Nu poţi să controlezi, căsătoria, copiii, dar când o să fie momentul clar o să mă ocup şi de acest aspect!
Că tot vorbeam de familie, dragoste aş vrea să ştiu cum ai defini iubirea, în toate formele ei posibile?
Atâtea tipuri de dragoste am întalnit, de nu ştiu cum să-ţi explic…
În viziunea ta…
Fiecare îşi exprimă altfel dragostea faţă de copii, familie, prieteni. Este o dragoste în care pur şi simplu porţi grija cuiva, vrei să ştii zilnic ce face, cum e, dacă e bine, sunt momente în care numa vrei să-l vezi: “Na, ce faci, eşti bine? Da! Mă bucur!”. Pe partea de relaţie de cuplu, eu zic că atunci când eşti cu cineva, e de ajuns să fii un bun prieten, partea cealaltă vine singură, până la urmă d-aia eşti cu cineva, că să poţi împărtăşi bune, rele, să-i zici orice nimic: “ Uite o pată pe perete!” Este greu să desenezi dragostea, foarte greu!
Este Abi greu de iubit?
Nu ştiu, asta întreaba şi tu pe altcineva😉) Mă bucur că sunt apreciată şi primesc super-multe mesaje: “ Bravo,fată!”, mă ajută, mă încarcă, eu zic că la cât zâmbesc şi cât de fericită sunt, nu-s foarte greu de iubit, eu ofer mult, crede-mă, sunt aşa un suflet mare!
Vorbeai de mesaje, critici ai primit?
Da!
Şi cum le gestionezi?
Mi se par super! Clar nimeni nu e perfect şi când cineva vine cu o sugestie, indiferent că e rea, bună, răutăcios, că vrea să mascheze răutatea, eu iau totul pozitiv, poate mă crezi nebună, dar la mine nu prea există negativism. Îmi place să văd şi părţile rele, nu sunt perfectă, dacă cineva îmi zice ceva, nu mi-a zis de nebun, clar am făcut ceva şi încerc să corectez, aşa ajungi să te schimbi, formezi, creşti şi să te dezvolţi.
Sunt anumiţi sportivi care pun la suflet anumite remarci făcute de suporteri, spuse din prea multă pasiune…
Nu poţi să multumesti pe toată lumea, e clar! Poate vine unu: “ Bah ameţito, ai ratat 3, trezeşte-te!” Niciodată nu i-am privit cu răutate, am zâmbit: “ O să încerc pentru dumneavoastră sau dau data viitoare 3!” Chiar niciodată nu am luat-o foarte negativ. În schimb nu-mi place dacă ne injura, nu mi se pare de bun simţ, nici atunci nu zic nimic, no dacă atâta poţi…
Mi-ai adus aminte de George Ţucudean, care a dedicat un gol moderatorului de la Look Tv, ce îl critica şi acesta i-a răspuns că se bucură că a pus umărul la revenirea fotbalistului şi a glumit că poate să-l tot certe cu astfel de execuţii😊)
Aia-ţi zic! Orice critică te face să fii mai bun, aia e clar. Încă o chestie, dacă n-ajunge să te critice nimeni eşti cam degeaba. În momentul în care cineva este răutăcios cu tine, clar eşti bun, uneori nu te plac sau vor să fie ca tine, d-aia zic că din tot răul, eu vad doar binele!
Ţi se pare că există o diferenţă de nuanţă între o remarcă pozitivă sau negativă spusă online şi una face to face?
Categoric, lumea are tupeu în reţelele sociale, pe conturi false. Măh, dacă vrei să-mi zici ceva, zi-mi în faţă, mie-mi place dacă mă duc să-i zic la o prietenă dacă nu îi stă bine părul, sau : “ Fată, nu eşti bine îmbracată aşa, shimbă-te!”. Dacă ai tupeu să critici, ai tupeu să-mi spui şi în faţă, consider că acestea sunt mai ok, face to face, pentru că aşa am şi eu tupeu să scriu: “ Ciao, eşti urâtă!” . No, ok mersi!:))
Pe partea de social media am văzut că eşti destul de activă şi apreciată, te-ai gândit să mergi mai departe pe partea de blogging, vlogging? Am văzut că ai şi fotografii…
Da, am încercat, înca mă descopăr, mă redescopăr, caut, un blog-vlog m-am gândit la un moment dat, dar nu ştiu dacă aş avea timp să mă ocup k-lumea de el sau cum îmi doresc eu cu adevarat, ştii foarte bine, trebuie să postezi… La câte fac, nu ştiu dacă aş avea timp şi decât să fac numa aşa de mantuială…Cum îţi spuneam mai devreme, eu când vreau să fac ceva vreau să fie 100% !
100% Abi!
Mai bine nu mă apuc!
Propun să aşezăm cocosul pe prajitură cu un mesaj de final pentru fanii tai, ai blogului, prieteni, suporteri…
Suporterilor vreau să le mulţumesc din tot sufletul meu că sunt acolo pentru mine, pentru noi, ca aici nu-i nicăieri, au rămas şi sunt Unici, sunt super-importanţi pentru mine, îmi dau aşa un plus, parcă mă împing de la spate în timpul unui meci, le multumesc din suflet pentru că mă susţin. Şi pentru toată lumea inclusiv colege, prieteni, mamă,familie să zâmbim mereu, să nu ne plângem că e prea greu , atunci când e greu ne întărim, până la urmă realizăm ce dorim. Zâmbind, viaţa e mai frumoasă!
Perfect, ăsta e al 3-lea gimme 5, hai să ne apucăm de prajitură!
O oră, îti dai seama cât am vorbit?:))
Photo credit: Silviu Cristea, Dan Bodea & Cristian Cosma
berbececristian.wordpress.com 