Unde e dragostea?

Salutare, oameni buni! Desi traim intr-o societate tot mai evoluata tehnologic, pierdem deliberat teren pe partea de umanitate, socializare, relatii, am ajuns sa luam in calcul inlocuirea partenerului de viata cu un robot/ceva vitual la care daca te enerveaza ii dai switch off. Sau mai sunt nebuni ce s-au casatorit cu animale sau obiecte! Doamne feri!.

Ca sa mergem spre un exemplu personal, va jur ca din peste 2600 de prieteni virtuali de pe facebook, probabil cu jumatate am apucat sa-i vad o data, un sfert am stat 5 minute sa povestesc cu ei face to face (nu pentru ca sunt eu batut in cap) si lista poate continua. Am o lume plina de prieteni, dar daca vreau este vorba un chef trebuie sa dau cel putin 50 de telefoane, daca vreau sa dau drumul la un proiect serios este nevoie sa apelez la toata lista telefonica si cea de facebook. Nici nu vreau sa ma gandesc cand o sa trebuiasca sa ma insor, atunci o sa fiu ca un recuperator de credite. Culmea este ca toti spun ca ma cunosc, desi nu stiu nici macar cum ma cheama, pe facebook am al 2-lea si al 3-lea nume si toti care au impresia ca ma cunosc, cred ca numele meu de familie este Dumitru:))

In ziua de azi este mai usor sa abordezi o vedeta in spatiul virtual si chiar si pe strada, pentru ca bineinteles ei au de castigat pe partea de popularitate decat o fata oarecare. Daca stau bine sa ma gandesc, totul tine de bani si interese, din pacate. Daca de exemplu cand caut persoane pentru o plasare de produse sau grupuri de discutii, unde primesc produse moca gen tigari sau bani, parca esti centrul universului. Trece un timp si poate ai nevoie de o serie de respodenti pentru un studiu fara cadou, atunci devin un oarecare, undeva la 10-20% din studiile cu bonificatie mai sunt interesate sa te bage in seama. De cele mai multe ori se metamorformeaza in persoane foarte ocupate, sau persoane ce nu-ti mai raspund deloc. Si cele mai ironice sunt persoanele care-ti scriu la multi ani sau te roaga sa le dai share/vot la linkuri dubioase fara prea multe explicatii sau chiar iti propun mlm-uri asa just like that, nici macar nu se uita in istoric ca nu au dat si un buna ziua, un raspuns la un cmf?. Csf? vorba vine…

Se tinde tot mai mult catre profesionalism, calitate, perfectiune in orice aspect al vietii. Efectul este ducere in extrem a aspectului sentimental, nu se mai ingrijeste lumea de suflet, zic lasa ca am timp la 60 ani, cand imi fac abonament la popa si aia e. In rest YOLO! Cliseul acesta este foarte prost inteles de multi…Eu il percep ca bucura-te de oamenii din jurul tau, descopera oameni noi, iubeste si iarta, creeaza amintiri memorabile. Pentru multi YOLO suna a expresie de fite, gen du-te intr-un bar, unde sa spargi toti banii si te faci muci, scandal, fite, masini, alte bogatii si vrajeli de o seara.

O parte din cercul meu de cunoscuti si-au gasit jumatatea, chiar urmeaza sa se casatoreasca. Astia da oameni norocosi! In ziua de azi sa ai o familie mi se pare cea mai mare realizare a vietii, lasi in urma o mostenire, te implinesti sufleteste, gasesti persoana care te iubeste atat de neconditionat, acceptand toate defectele tale, semnand un contract in fata lui Dumnezeu pentru tot restul vietii. Asta inseamna fericirea, sa stii ca la sfarsit de zi in loc de facturi, griji, dezordine te asteapta cea mai draga persoana din lume din viata ta.

La extrema cealalta am vazut la stiri cazuri de persoane bogate ca au murit printre straini neavand cui sa lase agoniseala de o viata. Cu ce rost au strans atatea cand nu s-au gandit nici macar sa faca un testament in fara sa lase averea unor grupuri vulnerabile. Egoismul isi face de cap intr-o lumea interconectata dar in acelasi timp atat de dezbinata.

Acum la 25 ani ma uit in spate si simt ca nu-mi mai arde de prostii. Mai sunt tovarasi ce ma suna, hai sa mergem sa bem, sa ne distram, sa ne dam mortul. Dar parca nu mai e cazul. Mi-e frica ca la fel cum au zburat anii pana acum, maine m-oi trezit la 30 tot singur, alergand, visand. Si parca tot ce graviteaza in jurul meu tinde sa ma descurajeaza. O multime de oameni cu mii de pretentii si zero intentii. Marti seara veneam din centru spre casa cu busul si in spatele meu aud fara sa vreau, ca tonalitatea era de parca aveau microfon, o discutie intre doua fete. Ca una dintre ele nu o sa bea mult in seara aceea ca e racita…m-a captivat si amuzant in acelasi timp prezumtia aceea de nevinovatie:)) Erau putine statii pana acasa dar una dintre ele era foarte nerabdatoare sa scape de actual prieten prin doua solutii care nu presupuneau sa iasa din zona de confort: ori sa-i dea mesaj, ori sa-l insele. Inevitabil mi-a trezit niste amintiri foarte urate. Una este sa faci rau unei persoane fara sa vrei si alta este sa ai mania de ati bate joc efectiv de tot ce intalnesti in jur. Si este o persoana pe interior ,este greu sa-ti seama din prima. Dupa o experienta cu sechele, putine persoane trec peste, unele raman captive in virtual, consolandu-se cu siguranta distantei. Better safe than sorry. La mine nu e cazul, eu ma arunc in ocean ca am o singura viata si nu pot pune pe altcineva sa o traiasca in locul meu, sa ma ridice din pat, sa ma traga din zona de confort, YOLO! Ce nu te omoara te face mai puternic, acesta este motto-ul meu, sunt atatea persoane ce mi-au tradat increderea si tot ele s-au intors because what comes around goes around, odata cu globalizarea traim intr-o lumea tot mai mica si inevitabil te reintalnesti cu toti fie ca vrei sau nu.

Pe unele persoane le-am iertat daca a fost vorba de ceva material dar cei si mai ales alea, ce mi-au amarat suflet le-am zis take your tent and fuck off. Prefer sa-ti dau unfriend sau sa nu-ti mai rasp la tel, practic sa te elimin din viata mea, decat sa raman un paranoic la nivel sentimental, ascuns in cochilia lui, de frica ca s-ar putea intampla ceva rau.

Asa-zisi escroci sentimentali se pot astazi numi teroristi sentimentali. La fete vezi numa poze provocatoare, statut single, stari triste dar la o prima abordare emana o atitudine de parca sunt la ultimul etaj la Burj Al Arab si tu strigi la ele de la parter. Se fac ca nu aud, le incalzeste faptul ca cineva se chinuie sa le bage in seama. Cele mai stupide situatii sunt cand nu te recunosc de pe facebook si poate nici tu si cand ajungi acasa si vezi o atitudine diametral opusa pe online fata de cum e in realitate, fie mai buna, fie mai rea. Si nu inteleg efortul aceasta de a fi duplicitar, chiar triplicitar sau cvaplicitar doar de dragul unor situatii. Te consumi degeaba, te alegi cu ceva pe termen scurt, dar pe termen lung realizezi ca ti-ai irosit timpul incercand sa fii cu totul altcineva decat esti defapt. Ai vise si idealuri imposibile la fel ca teroristii ce se arunca in aer pentru nu stiu cate virgine. Scuza lor este ca au parte de un mediu in care s-ar putea sa ajungem si noi la un moment dat, daca tot evoluam: femei doar daca ai bani, discutii doar daca esti din acelasi categorie sociala, conditii tot mai aprige de trai…

Aseara daca nu aveam o discutie utila cu cineva imi venea sa zic la masa foarte lunga, cu 7-8 mese unite parca degeaba, imi venea sa urlu: “Lasati dracu telefonul si facebook-ul si profitati ca avem atatia oameni in jurul nostru cu care putem relationa, nu va irositi timpul, faceti-l sa conteze!

Si totusi unde e dragostea? Pe online sigur nu, inimioarele de la like sunt pentru marketing, amagiri ca povestiile alea gen o sa iesim odata cum le-am promis si la alti 1000 de fraieri ce mi-au scris. A mea va fi pe undeva… Dupa ce toate relele vor face prapad, va ramane speranta care va renaste din sufletele celor care mai credem in ea. Ne nastem oameni, iubim oameni, murim oameni, asta ar trebui sa conteze cu adevarat, restul sunt detalii…