Eminovici, geniu al sortii
Randuit de pofta mortii
In a mai scrie poezii
Din lumea celor ce mai sunt copii.
Dainuiesti in continuare
Ca detii acea chemare
Romantica, in spirit libertin
Asemeni celui mai dulce vin.
Cobori in jos, poete bland !
Caci asteptam de mult,
Istoria s-o rescriem vie,
In dulcea Romanie.
Ce-ti mai doresti simbol etern?
La 167 de ani?!
Caci spiritul e acum lemn
Admirat in Iasi de fani.
Al tau suflet e prea drept
Sa nu stea langa Kant si Heraclit
Neintelesul intelept
Personaj de neoprit.
Reprezinti o mare de dorinte
A celor mai imposibile putinte
Rebel aspru si criticat
Ce-a raspuns tot raspicat
„E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune’’
Asa loveai cu drag in resturi,
Ii faceai sa scoata spume.
„Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”
Urlau sefii cei mari, conservatori,
Dac-ar mai si-n vremuri d-astea,
Asa vrednici invingatori.
Care sa reseteze sistemul,
Sa elimine edemul,
Ce ne-a chinuit mereu ,
Pedeapsa de la Dumnezeu.
Caci n-am stiut sa te pretuim,
Creatia… doar acum ti-o indragim,
De 2 ori pe 15, ne resimtim romani,
Peste Baiazid stapani.
Ce-ti pasa tie chip de lut,
Ce azi esti monument,
Injura profii trist in gand,
Din scoala esti absent…
De tanar te-ai grabit sa fugi
Cu Schopenhauer la masa
De rai fortat, impins s-ajungi
La ceruri, a ta casa.
Te uiti de sus, cu dor oftezi
Nimic nu e aievea
Poate doar tu sa indraznesti
Sa scoti din oameni strechea.
Caci e asa greu,
De apele iti pica,
Pare ca asa va fi mereu,
O tara prea acrita.
Codrul inca mai suspina,
Cu lacul se alina,
Doina tot te mai asteapta,
Pe cararea spre izvor,
Ce le-ai dat-o tuturor.
Tu esti vesnic, neschimbat
Roman bun, adevarat
Somnoroase pasarele
Ramai viu, dute cu ele!
Lumea-ti striga „O, ramai”,
Tu, om prea brav din linia intai,
Coboara-n jos peste romani
Tu si cu I.L , doi jupani.
Ne-ar trebui sute de ani
Cineva s-atinga
N-ar fi de ajuns tone de bani
Creatia s-o cuprinda.
Sunt amator si ma inspir,
Din vorbele-ti de duh,
Cu gandul gol intind un fir,
Departe in vazduh
La multi ani simbol etern!
Din miazazi luceafar,
Caci amintirile tale cern,
Pe Veronica-n ceata.
frumoase versuri!
Iti multumesc pentru aprecieri !
La multi ani ! Mihai Eminescu a fost un scriitor de nota 10 , care a lasat in urma numeroase poezii frumoase . Pacat ca a murit la o varsta atat de frageda.
L-a invins sistemul, defapt el traiste si acum in inimile noastre prin creatia sa
Interesant colaj – cat timp ti-a luat pana ai gasit forma potrivita de alege versurile?
pai sunt versurile mele preferate de a lui Eminescu plus restul versuri de ale mele, ca si timp vreo 4-5 ore azi-noapte
Versuri demne de un poet ca Eminescu, imi place colajul, cred ca ai adus un omagiu potrivit poetului.
asa vreau sa cred si eu 🙂
Asta da omagiere! Mi-a placut foarte mult, mi-a adus aminte de anii de generala, cand profesoara de romana ne punea sa ii compunem poezii.
va punea ?:) si va placea? 😉
Cat timp ti-a luat sa o scrii? e tare frumoasa dar a fost si ceva de munca.
a fost o placere, e poetul ce m-a inspirat, ce m-a facut sa ma apuc de poezie
Ai avut nevoie de un pic de inspirație pentru a realiza așa poezie. Frumos că te-ai gândit să-l sărbătorești astfel pe Eminescu.
e putin pe langa toata creatia sa si ce ar fi putut fi in istoria noastra, daca nu eram romani supusi:)
felicitari! prin liceu cochetam si eu cu versurile. eminescu nu e poetul meu preferat, il prefer mai degraba pe bacovia
mai simbolista :))
Bună asta cu Kant, felicitări!
Multu 🙂