Romina Virsta, despre turism si traditii cu zambetul pe buze

Martea trecuta plecam cu autocarul spre Strasbourg, prima mea iesire din tara. Dar nu aceasta mi-era principala preocupare, ci faptul ca o sa mi se faca rau pe bus. Si totusi, trecem de Ungaria si nimic. Ca totul sa fie perfect mai trebuie sa rezolv problema cu operatorul de telefonie ( roaming si alte prostii). Nu-mi iesea pasenta si ma tot enervam ca nu stiam cum sa opresc datele mobile. Desi eram un grup mare si multi nu ne cunosteam, o fata micuta si zambareata se ofera sa ma ajute. De acolo am legat o serie de selfie-uri si conversatii care m-au convins ca ar putea fi inceputul perfect pentru noua rubrica de interviuri pe blogul meu denumita “Yolo-Interviu “Iesi in fata”

O discutie cu Romina va garantez ca este o modalitate perfecta de a-ti petrece pranzul. De aceea, la intoarcerea la Cluj am zis sa ne revedem, dar fara sa-i spun ca vreau sa o intervievez. Provocarea cu interogatoriul a venit natural, ca intre doi prieteni ce parca se cunoasteau de o viata:

Cum te-ai descrie in 60 de secunde?

Sunt o persoana sociabila, care se implica in tot felul de activitati, in special traditii si obiceiuri, sunt pastratoare de traditii, imi place sa calatoresc, am activat in domenii care implicau drumetii, aplicatii (in cadrul Facultatii de Geografie), turnee cu ansamblul, deplasari pe teren atat in tara si strainatate, in cadrul agentiei de turism unde am lucrat.

Ai fost dintotdeauna o persoana sociala sau te-ai transformat pe parcurs?

Tind sa cred ca m-a ajutat foarte mult faptul ca inca de la varsta de 6 ani eram implicata in activitatea pensiunii agroturistica detinuta de parintii mei. Faptul ca eram ghid, serveam si stergeam masa, mai tarziu translator, intrand in contact mai tot timpul cu turistii, a fost un factor important in evolutia mea. Poate m-am si nascut cu aceasta calitate…

Bun, vorbeai de calatorii, care a fost prima ta excursie si in ce scop?

Prima mea calatorie a fost la 11 ani, in Belgia, mai exact in Braine-le-Comte, oras infratit cu Vadu Izei, localitatea mea natala. Am realizat un schimb de experiente intre elevii de scoala primara. Eu am gazduit doua fete din Braine si in momentul in care am fost in Belgia am fost la randul meu cazata la una din cele doua fete.

Si cum a fost prima ta experienta internationala?

Mi-a placut absolut tot mai putin mancarea. Nu eram obsinuita sa incerc retete noi, supa de rosii era prezenta peste tot: acasa, la cantina, in restaurant. Atunci am mancat pentru prima oara paste cu ton si nu le-am inteles sensul. Toata lumea avea pe drum sandvis, numai eu paste cu ton!

Si acum intra tot la aspecte neplacute?

Atunci, da! Acum imi plac foarte mult atat supa de rosii cat si si pastele cu ton!

Recent am fost impreuna intr-o excursie in Strasbourg, care sunt impresiile tale dupa aceasta noua deplasare?

Drumul (44 de ore) … am intrat in contact cu foarte multa lume si am cunoscut persoane noi, ceea ce ma bucura, pentru mine e o chestie foarte faina sa socializez. Am avut sansa sa vizitez Parlamentul European, orasul in sine, Strasbourg, care este foarte frumos. Ce mi-as fi dorit mai mult, daca am fi avut mai mult timp, ar fi fost sa fi vizitat mai mult, sa fi intrat la muzee, sa fi vazut o serata traditionala daca au ( muzica, dans).

Ca tot ai atins punctele muzica si dans, in afara de zona ta de provenienta, in speta Maramures, Vadu Izei, crezi ca in orasele mari gen Bucuresti, Cluj, Sibiu mai este posibil sa se pastreze traditiile?

Sincer, daca se infiinteaza asociatii de profil, parerea mea este ca sunt tineri doritori si pasionati de dansuri populara, traditii si obiceiuri. Iti dau un exemplu de aici din Cluj, cand am venit prima oara nu stiam ca exista o asociatie a maramuresenilor din Cluj-Napoca. Si ne-am adunat, afland cu greu despre acest concept, cu toate ca-s maramureseanca, nu am stiut. Am fost contactata de asociatia Focul Viu  pentru organizarea unui spectacol caritabil de Craciun, unde facut cunostiinta cu Asociatia Maramuresenilor. Asa am inceput sa activez in asociatie, intalnindu-ne la Casa de Cultura a Studentilor o data pe saptamana cand aveam repetitii. Aveam spectacole prin facultati…

Imi poti mentiona 1-2 proiecte care ti-au ramas tie la inima?

“In Sara Craciunului nost’” consta intr-un eveniment plin de dansuri si cantece traditionale si  o colinda care mi-a ramas la suflet ce se numeste“La mijlocul cerului”. Mi-ar placea pe viitor sa se includa si obiceiuri ca petitul fetei si ursitoarele.

De Craciun, ce planuri ai?

De Craciun, sa-ti spun sincer, eu inca sunt pastratoare de traditii, astept feciorii sa ma colinde. La noi fetele nemaritate sunt colindate de baieti, imbracati traditional, cu toba, cetera, zongura. In seara de Ajun vin feciorii la colindat si daca mie mi-e drag unul dintre baieti si ma cheama a 2-a zi la colindat, ma duc.Fiecare isi cheama cate o fata si asa mergem de la unul la altul la colindat. Cu toate ca am fost invitata in alta parte, eu nu ma duc, imi pastrez traditia.Chiar daca stau in oras momentan, eu sunt in al 9-lea cer cand ii vad iesind din bloc cu cetera, cantand, e asa un eveniment, imi tresare inima, pe mine asta ma implineste !

Care sunt locurile preferate din drumurile parcurse de tine?

Din fiecare calatorie am cate o chestie la inima…

Stiu ca mi-ai spus ca un an ai locuit in Constanta…

Da, acolo m-am acomodat mai greu, prin simplul fapt ca vedeam numai munca si acasa si nu prea am reusit sa interactionez cu lumea…

Cu marea ai apucat sa interactionezi?

Nu, chiar spuneau colegii, Romina,” tu esti o constaneasca de a noastra, crezi ca daca noi stam aici, avem timp de mare si plaja?” Nu aveam timp ca lucram si sambata.

Deci practic vindeai vacanta la altii, dar tu nu aveai vacanta…

Ce ma ajuta era faptul ca aveam si vizituri, acostau vase de croaziera in Constanta cu itinerarii de imbarcari si debarcari din port. Negociam cu liniile de croaziera un numar de vizitatori, faceam newslettere si veneau agentii de turism sa vada cum este pe un vas de croaziera.

A acostat si Titanicul?

Nu, nu, este o croaziera foarte scumpa, nu cred ca o sa ajunga in Constanta.

Si te-ai intoarce in Constanta? Macar asa in vacanta la mare

Am fost anul acesta in august si mi-am vizitat prietenii, m-am bucurat de gustarile mele preferate, de exemplu tortul casei de la restaurantul grecesc, e gen snicker, doamne, cred ca este una din cele mai bune prajituri ce le-am mancat, fructele de mare iarasi, chiar si de la restaurantul libanez au o shaorma foarte buna (cartofi, maioneza de casa, carne de pui imbibata in sirop de lamaie), diferita fata de cea binecunoascuta la noi in tara .

La nivel profesional, spre ce anume tinzi? Ce vrei sa ajungi in viitor?

Am terminat Geografie-Turism, master in Planificare si Dezvoltare Regionala. Am lucrat 4 ani intr-una din cele mai mari agentii tour-operator de croaziere din Romania, incepand ca agent de turism junior, apoi senior, in momentul in care m-am transferat in Constanta, am devenit director de agentie.

Cum a fost viata de director de agentie?

De toate, de la spalat vitrine, pana in momentul in care ai oameni in subordine…

Se merita stresul comparat cu beneficiile?

Nu. Sti care era stresul cel mai mare? Ca nu aveam persoane pe care sa ma bizui. Toata lumea astepta salarii mari si volum de munca mic,ceea ce era imposibil la noi, volumul de munca era foarte mare.Cererile veneau din toate partile, fiind tour-operator: de la agentii tur-operatoare pe alte tipuri de vacante, agentii vanzatoare, clienti directi, aveam 25 linii de croaziera de care ne ocupam. Ne ocupam de site, de incarcat linii de croaziera, de promovare…

Si totusi crezi ca aceasta experienta este pasul intermediar in deschiderea propriei afaceri?

Da, categoric, am crescut intr-o pensiune, stiu ce inseamna, vad care sunt punctele slabe si tari, vad ce as vrea eu ca si client, ce as vrea sa primesc de la o baza de cazare, bine nu compar o pensiune agroturistica cu un hotel de 4 stele…

Ca idee de business la fel functioneaza…

Bine, aveam clienti ce doreau la pensiune agro-turistica clatite flambate cu gem de petale de trandafiri, am avut si clienti de genul acesta…

Si crezi ca daca nu ai fi avut experienta intr-o agentie de turism ti-e mai greu sau mai usor sa-ti deschizi propria afacere? Erai poate mai descurajata?

Lucrand intr-o agentie de turism, am avut sansa sa vad mult mai departe lucrurile, prin colaborari, nu te limitezi doar la clientul care-ti vine, un feedback pozitiv scris pe un blog sau un site, nu te limitezi doar la aceste lucruri marunte. Facultatea iti da un set de informatii, pe partea de teorie, pe partea de practica am vazut efectiv ce inseamna colaborarea cu alte tari ( liniile de croaziera erau internationale) cum sa-ti aduci clienti, deci pe partea de promovare zic ca m-a ajutat foarte mult.

Si pe viitor se intrevede un business in domeniu?

Ma gandesc la o pensiune agro-turistica in urmatorii 2-3 ani maxim. Sper ca de anul viitor sa o pun in practica sa ne apucam de constructia in sine, pe fonduri europene, daca o sa ne incadram la acest tip de finantare o sa fac mult mai multe investitii la pensiune, daca nu ma limitez la cati bani detin in momentul de fata, dupa care o sa ma extind din veniturile generate.

Preferi sa lucrezi pe banii tai sau pe banii altora?

Pe banii mei, tot timpul mi-a placut sa fiu independenta. Faptul ca am lucrat si pentru altii a fost un sut inainte de fiecare data, pentru ca nu stiam sa apreciez ce inseamna sa lucrez pentru mine sau pentru altul.

La nivel de relationare cu oamenii care o sa lucreze pentru tine in cadrul pensiunii, o sa ai ocazia sa vezi si cum e sa fii manager dupa ce ai fost in locul lor..

Inainte, cand aveam pensiune, era o afacere de familie. Si tot asa o sa incepem. In momentul in care o sa ne extindem…

Deci esti adepta afacerilor in familie?

Da! Acuma in cel mai bun caz, o persoana, doua, care sa ne ajute in momentul in care avem grupuri, daca este volum mare de lucru sau pentru a usura munca mamei mele, poate mai angajam una-doua persoane de incredere pentru servit,gatit, curatenie, in rest pe partea de promovarea nu as apela la nimeni, daca totusi am experienta de ce sa nu o folosesc? Si pe chestiile ce nu le cunosc ma pot informa.

Cine crezi ca sunt mai potriviti pentru a conduce tipul acesta de afacere, pensiune agro-turistica, tinerii sau persoanele mai experimentate?

Eu mizez pe un mix intre ideile tinerilor in dezvoltare si pe partea de gatit… sincer nu ma vad gatind la fel de bine ca si mama iti spun sincer …

Daca ar fi sa convingi pe cineva sa viziteze zona ta, ce argumente ai folosi?

Traditie, obiceiuri, ospitalitate si plaiuri pitoresti.

Poti mentiona cateva obiective dragute?

Cam toata lumea stie partea de Maramures: Manastirea Birsana, Cimitirul Vesel de la Sapanta, Manastirea Peri. Este cunoscuta partea de Sighet cu Memorialul Durerii, unde au  fost inchisi preoti,toata elita politica inclusiv Iuliu Maniu. De la mine din Vadul Izei ne mandrim cu valtorile, unde lumea spala covoarele, cercile care se arunca in valtoare pentru a fi mai dense. Mai este desigur locul unde se face horinca care este foarte apreciat, noi zicem ca mergem la horincie, horinca vine de la verbul a hori, dupa ce bei horinca, horesti, adica canti, nu?!

Uite, mi-a venit o idee, ca mi-ai spus ca ai fost in Italia si cum tot discutam despre traditii si obiceiuri, se mai merita sa ramai in Romania?

Am plecat de la agentia de turism, mi-am dat demisia, in conditii foarte bune am plecat, mi s-a oferit in Italia o sansa sa castig mult mai bine, aveam cazare si masa asigurate de matusa mea. M-am acomodat si acolo… Tot acasa ma vad, partea cea mai amuzanta in momentul in care aveam pensiune era ca toata lumea merge de Revelion la cabana, la restaurant, cel mai bun Revelion pe care puteam sa-l am era la o casa alaturata pana in momentul in care ma suna mama sa vin sa servesc, sau sa strang masa. Si am ajuns la un punct sa zic gata, eu nu mai vin acasa, nu-mi doresc sa mao aud de pensiune..Si totusi in anul 3 de facultate scriam la revista Geografic, unde eu impreuna cu 3 colegi si o profesoara eram fondatori, intr-unul dintre articole mentionand si despre pensiunea mea, unde spuneam ca am in gand sa merg acasa, ca vreau sa o dezvolt, dar bine asta a fost inainte de incendiu ( prima pensiune a ars si de 5 ani se judeca pentru despagubiri cu o companie de asigurari). Nu m-as duce in alta parte, poate sa fie si acasa, e mai dificil intr-adevar, dar nu ma vad in alta parte, poate doar pe o perioada minima intr-o excursie sau o experienta scurta de 6 luni.

Unde anume ai fost in Italia?

Frosinone, aproape de Roma la cativa km distanta si la 100 si ceva de km de Napoli. Am plecat in august 2013 si m-am intors in februarie 2014. Matusa mea avea un magazin mixt ( alimentar si vestimentatie). Am ajutat-o pe partea de aprovizionare, caserie, aranjantul marfii, concomitent faceam si scoala pentru a invata limba italiana (matusa mea vroia sa ma lase sa administrez magazinul si imi trebuia acel atestat de limba italiana) si cu o derogare am reusit in 6 luni sa-mi dau examenele. Aveam colegi din Bangladesh, Egipt,Albania, Rusia, Ucraina. Cele mai bune prietene care mi le-am facut era doua fete de la noi din tara si pastram legatura in continuare, in afara scolii mai aveam grupuri de prieteni, un grup unde se vorbea limba engleza, ca la inceput numai engleza vorbeam si un grup ce m-a ajutat cu limba italiana, ca italienii nu prea vorbesc engleza, dar acest lucru m-a ajutat sa invat italiana. Am lucrat o luna intr-un bistro, unde toata lumea vorbea italiana, era dificil, dar mie mi-a placut.

Spre final daca ai cateva sfaturi pentru tinerii care termina specializarea turism si nu stiu ce sa faca…

Am observat ca foarte multi colegi de ai mei nu lucreaza in domeniu, dar macar sa incerci, ca iti deschide noi orizunturi… Toata lumea spune ca stai toata ziua intr-o agentie de dimineata pana seara, dar nu e adevarat, mai sunt deplasari, infotripuri, funtripuri, vizite si pe parcus ce capeti experienta, iti poti deschide propria afacere in domeniu acesta sau intr-un domeniu asemanator, cum este in cazul meu de pensiune agro-turistica. De amintit ce m-a ajutat foarte mult a fost brevetul care este foarte util si usor de obtinut. Cand am terminat facultatea am trimis la minister o serie de documente si am putut sa obtin brevetul, in ziua de azi stiu ca se cere sa ai 2 ani experienta in domeniu, faci un anumit curs, dar totusi se merita ca te ajuta foarte mult in deschiderea unei agentii. Noi am fost o generatie foarte norocoasa, dar multi colegi nu au stiut sa profite.Am putut sa devin manager de agentie si datorita brevetului.

Daca consideri ca mai doresti sa adaugi ceva, eu unul iti multumesc pentru interviu…

Multumesc si eu !

Urma sa mai depanam amintiri din Japonia, dar timpul ne presa, Romina trebuia sa intoarca acasa la Sighet, dar sigur o sa mai facem o partea a 2-a in viitorul apropiat. Savarsim acest interviu cu o recomandare muzicala de suflet a Rominei.